strofa LXXXIX

„Această doamnă mi-e nevastă!” EaS-a-mbujorat la față ca un mac,Dar dacă-o englezoaică-ar leșina,Italiencei greu îi vii de hac.Invocă sfinții-n gând și clipa greaO îngenunche fără nici un leac,Deci, fără șnururi rupte, apă receZvârlită în obraz – pârjolul trece.