stoicism – Versuri.pro

'iene

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu femeia fii bărbat,
Însă nu și-amorezat:
Cine inima-și păstrează
Nu oftează.
Cupa umpleți-o cu vin
Și îmbată-te deplin;
Numai cine aiurează
Nu oftează.
Facă lumea orice vrea,
Nu zvoni că este rea:
Cine gândul nu-și trădează
Nu oftează.

Fernando Pessoa - Nu Doar Acei Care Ne Invidiază

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu doar acei care ne invidiază sau urăsc
Ne trasează limitele şi ne asupresc; cei care ne iubesc
Ne limitează nu mai puţin.
Fie ca zeii să-mi garanteze, eliberat de toate
Iubirile, libertatea îngheţată din înălţimile
Vidului. Dorind puţin,
Omul are totul. Nedorind nimic,
El este liber. Neavând şi nedorind,
El este egal, deşi doar om, cu zeii.

Ileana Mălăncioiu - Joc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi iau numărul meu de pietre
și le așez cât mai riscant
și-ncep jocul convinsă
că oricum voi pierde.
De ce joci, totuși?
mă veți întreba.
Ce altceva pot să fac?
vă voi răspunde.
Apoi liniștită
voi muta mai departe
piatră după piatră
munte după munte.

Ion Vinea - Epictet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cine-i omul de nebiruit?
E numai cel pe care nu-l clintește
nimic din ce nu stă-n puterea lui.
Numai acesta-i cel ales.
A-nvins în bătălia lui dintâi,
va-nvinge oare și-n aceea care vine?
El n-a putut fi cumpărat cu bani:
dar nu-l va câștiga cumva femeia?
În miezul zilei și-n mijlocul lumii
s-a-mpotrivit victorios:
oare va ști să stea-mpotrivă și-n toiul nopții, singur?
Va fi el fără de răgaz potrivnic
blestemului și laudei și faimei
și defăimării și la fel și morții?
Va ști el oare îndura, va ști răspunde
toate restriștile, toate tristețile?
Va ști să biruie până și propriul său vis?
Numai acesta-i cel ales.

Marin Sorescu - Muntele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Muntele.
Țin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabilă confuzie.
Au trecut peste mine
Mașini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Și tot felul de picioare.
Am simțit soarele până la os
Și luna
Pe la miezul nopții.
Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Și importante
Am făcut bătături.
Și cu toate că-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Câteodată mă pomenesc urlând:
Circulați numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!

Mihai Eminescu - Glossa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val, ca valul trece,
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Mihail Lermontov - Furtuna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În fum de nori furtuna urlă
Pe noaptea apelor adânci,
Se-nalță marea ca o turlă
Și se prăvale peste stânci;
Lung fulger – șarpe de jăratic –
Le-ncinge fruntea de granit,
Se luptă val cu val sălbatic
Și singur eu stau neclintit.
Stau neclintit… ce poate oare
Înfricoșa pe cel ce-a fost
Prădat de viața-nșelătoare
Și s-a jertfit fără de rost?
Pe cel ce-a îndurat ocara –
Năpârcă-n jurul frunții lui,
Încolăcindu-se ca para
De foc pe stâncile silhui?
Detună! Fulgeră! Te-ntrece,
Furtună! Sparge-te, senin!
Eu stau netulburat și rece
Și zbuciumul îmi e străin.

Emily Dickinson - Un Cerb Rănit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un cerb rănit – spun vânătorii –
Mai mare saltu-l face –
E numai un extaz al morții –
Apoi desișul tace!
Lovitul ștei țâșnește!
Zdrobit – oțelul sare!
Roșeața din obrazul
De ofticos – mai mare-i.
Armura spaimei – voioșia-i –
Nu vrei să fi zărit
Scuipându-ți sângele – și-un altul
Să-ți spună: „Te-ai lovit!”

Omar Khayyam - Pentru-Înțelept, Tristețe, Bucurie E Totuna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pentru-nțelept, tristețe, bucurie e totuna: / Tot ce are-nceput se va sfârși, / Să fim ... →

Rudyard Kipling - De Poți (Trad. Vasile Andreica)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De poți să te păstrezi întreg la minte
Când toți și-o pierd și tu le pari cel rău,
De poți în tine să te-ncrezi cu cinste
Și să permiți oricui dubiul său,
De poți s-aștepți și nu te obosește
Și nu răspunzi asemeni la minciuni,
Iar ura ură nu-ți pricinuiește
Și nu te-arăți prea înțelept și bun.
De poți visa, dar nu-i tiran visarea,
De poți gândi, dar nu faci scop din gând,
De poți dezastrul și încununarea
Ca impostori să le tratezi pe rând,
De poți răbda când răii vorba spusă
Ți-o-nvârt ca de cei proști să-și bată joc,
Ori vezi cum roada vieții ți-e distrusă
Și scule vechi aduni și-o faci la loc.
De-ți poți îngrămădi întreg avutul
Și dai cu banul ca să-l pui în joc
Și dacă-l pierzi începi cu începutul
Și de pierzare nu vorbești deloc,
De-ți poți forța inima, nervii, mușchii
Să stea la post, deși de mult s-au dus,
Și drept să stai chiar de ți-s goi rărunchii
Și doar voința spune: „Capul sus”.
De-ți poți păstra virtutea între gloate
Și bunul simț nu-l pierzi pe lângă regi
Și-a te răni nici drag, nici drac, nu poate
Și ții la toți, dar nu exagerezi,
De poți umple minuta ne-ndurată,
Șaizeci de clipe pline de avânt,
Ție-ți sunt date toate – mai mult, iată,
Fiule, Om vei fi pe-acest Pământ!