Daniel Vişan-Dimitriu – Blestemul Stelelor
Pe țărmul lor, străin de odisei,Departe de a lumilor privire,Trăiau, se-nțelegeau – erau doar ei –Și își creșteau urmașii cu iubire.Privind spre stele, nu știau decâtCă noaptea, sus pe cer, când e senin,Apar, mai strălucesc, mai cad… și-atât,Căci Soarele-i stăpânitor deplin.Și îi iubeau lumina, iar călduraO așteptau din mângâieri de razăÎn zori de zi, când … Citește mai mult