Sorin Cerin – O Stea Palidă a Uitării

Tărâmuri de Lumină Divină,ni se desfășoară înaintea Iubirii,care ne îmbrățișează,cu Sfințenia ei,de Adevăr Absolut,pe oceanul căruia,am vrea să navigăm,cu corabia Clipei Eternității,ce s-a sfărâmat,de țărmurile Privirilor de plumb,ale Morții,în care am căzut,atât de adânc,încât am devenit,o stea palidă a Uitării,căzătoare și ea,peste Orizontul Singurătății,care ne strivește,cu Disperarea unei Lumi,a Absurdului.

Alfred De Musset – Stea Palidă a Serii

Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,Ce din amurguri fruntea sclipindă îţi desprinzi,Cu ochii-ţi, din palatul de-azur, au ce cuprinzi?Ce vrei să vezi în depărtare? S-a potolit furtuna şi vântul a-ncetat;Cu freamăt blând pădurea îşi lăcrimează dorul;Un fluture de aur, lin, prin livadă, zborulPrintre miresme şi-a luat. Ce cauţi peste lumea ce doarme … Citește mai mult