Statornicie – Versuri.pro

Radu Cârneci - Statornicie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pământ al strămoşilor mei, fruct amar,
te roteşti în mine înnobilându-mă:
gust luminos de toamnă.
Aici sunt flăcări de comori,
flăcări de oase,
nopţi de străbuni,
iată: vin voievozii pe cai de vânt,
străvezii armate trec
printre zidiri înalte, ca prin păduri –
timp întors în mine,
umbre dragi.
Vale a stelelor,
vale a soarelui,
cu margini de horbotă, dans –
aici mă aşteaptă femeia iubită,
aici sămânţa stirpei mele
asemenea ierbii.
Pământ al ochilor mei
şi al genunchilor evlavioşi,
fruct dulce al mâinilor mele, iată,
timpul mă schimbă în ceaţă de aur,
iată, intru în anotimpul de taină, apă adâncă.
Sunt ca o pasăre,
care vine
şi pleacă
şi pleacă şi vine
şi pleacă şi vine şi moare aici.

Rainer Maria Rilke - Catrenele Valesane XIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În jurul statorniciei țărănești
se-nvârte anul;
Fecioara și Sfânta Ana
fiecare își are ritualul.
Și altele li se adaugă
încă mai vechi,
spre lauda a toate,
și din pământ crește.
Această verdeață supusă
care, prin lung efort,
e ca o grapă interpusă
între noi și cei morți.

Ion Caraion - Ambigua Statornicie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Înlăuntrul pământului
ca și înlăuntrul omului
culorile pietrelor
seamănă cu măruntaiele pomului
și cu multe alte rotunde
și indefinibile și veșnice
acolade de trupuri..
Ironice sfeșnice
în care și lapte și sânge
și sete și foame
(ca o lume de flăcări
cu demoni și coame)
și-amestecă legile mirosul și timpul
când peste, când sub. Statornic e schimbul.

Alexandru Macedonski - Bătrâna Stâncă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bătrâna stâncă uriașă e neclintită de pe loc
O sapă apele să scape de ea, și-n veci o pizmuiește
Țăranul prost, zicând c-ar face ogor din locul ce robește
C-un ceas-nainte ca s-o surpe de-ar fi să afle vreun mijloc.
Bătrâna stâncă simte gândul ce împrejurul ei rânjește,
Dar tace, și când suflă crivăț ea sfarmă viforul tăios,
Și ocrotită valea-ntreagă dă roade spornice voios,
Pe când chiar apa care-o sapă din sânul ei se limpezește.
Bătrâna stâncă e zadarnic de ani luată la mijloc…
În umbra ei pasc încă mieii și-ajung vlăstarii brazi puternici,
Și fie-n mare sau mic număr, neputincioși sunt cei nemernici —
Bătrâna stâncă uriașă e neclintită de pe loc.

William Shakespeare - Sonetul CX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

William Shakespeare.
Let not my love be called idolatry
Nor my beloved as an idol show,
Since all alike my songs and praises be
To one, of one, still such, and ever so.
Kind is my love today, tomorrow kind,
Still constant in a wondrous excellence.
Therefore my verse, to constancy confined,
One thing expressing, leaves out difference.
„Fair, kind and true” is all my argument.
„Fair, kind and true” varying to other words,
And in this change is my invention spent,
Three themes in one, which wondrous scope affords.
Fair, kind and true have often lived alone,
Which three till now never kept sent in one.
*
Nu, dragostea nu-mi e idolatrie,
Cel ce mi-e drag nu-i idol nicidecum,
La fel mi-e cântecul şi-i dat să fie
Doar unuia-nchinat, oricând, oricum!
Iubirea-i blândă azi şi mâine-i blândă
Mereu statornică-i lumina ei,
De-aceea versul cântecul şi-l cântă
Şi pune, doar pe-un singur gând, temei.
Frumos, blândeţe, adevăr – rezumă,
Frumos, blândeţe, adevăr, spun tot.
Cuvinte trei, ce timpul mi-l consumă,
Cu altele să le mai schimb nu pot.
Frumos, blândeţe, adevăr, răzleţe,
Un singur loc să-l umple or să-nveţe.