Marcel Breslaşu – Stante în Marea Primăvară
Mă plec sub cea mai grea dintre poveri:O jumătate veac de primăveri…Dar nu mă dau pe-un tânăr – dragă Doamne! –Ce cară-n cârcă… douăzeci de toamne!
stante
George Bacovia – Stanța Medie
Nu știu dacăSunt înțeleseAceste stanțe..Dar mie-mi fac plăcere.Ele vorbescDe un suflet delicat,În goana de barbar..Și când toate,Și toate vor amuți,PoateNumai atunciVor fi trăite,Decât niciodată.Dar sunt înțeleseAceste stanțe..Ele trăiescUn suflet delicat,În goana de barbar.