Osip Mandelstam – Semioameni, un Poem Împotriva Lui Stalin
Viețuim, dar sub noi țara tace mormânt.Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt.Iar când vorbele par să se-nchege puțin,Pomenesc de plăieșul urcat în Kremlin.Are degete groase și grele,Sunt cuvintele lui de ghiulele.Râd gândacii mustăților strâmbeȘi-i lucesc a năpastă carâmbii.Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subțiri –Semioameni slujindu-l umili –Care șuieră, miaună, latră câinește,Numai el, fulgerând, … Citește mai mult