Versuri corectate și adnotate
Lalele sunt din cale afară de vii și aici e iarnă.Totul e atât de alb, de tăcut, și-ngropat în zăpadă.Singură zăcând în tăcere mă deprind cu linișteaÎn timp ce lumina se odihnește pe albii pereți, pe pat și pe mâini.Sunt nimeni; nu mai am de-a face cu nicio explozie.Numele și veșmintele mele le-am cedat infirmierelor.Legenda … Citește mai mult
lui Leonard Tuchilatu.Era ca și cum am fi avut viză de reședințăîn acel spital moscovittoate deveniseră familiare:hemodializa, speranțamonstruoasa așteptare a unui rinichideprimarea și moartea.Moartea cu anticamera ei:mica rezervă de două paturiși bărbatul pe care l-au adus brancardieriiîntr-o după amiază de iunie..Ca o omidă tenace mânca sfârșituldin trupul lui încă tânăr:noapte de chin și luptă zadarnicăapoi … Citește mai mult
În cumpănă cu-atât de grele vremuriVoi spune-acum ce simt, nu ce ne-nvață:Bătrânii-au suferit de te cutremuri;Noi, tinerii, trăi-vom altă viață.(Shakespeare – Regele Lear).În grădina de trandafir a spitalului,printre bucăți de memorie veselă și tablete aruncateai descoperit (dar vezi, numește exact!)legea deplasării în roiuri a popoarelor vechi,– astfel de rămășițe prohibitedin care se vor hrăni într-o … Citește mai mult
Spitalul a rămas departe,cu trâmbițe și-alămuri sparte.Pentru unii a sunat judecata,și moartea, întunecata,a luat fata tuberculoasă,care voia să plece acasă,a luat bătrâna și mamași n-a dat seama.Îngeri stufoși, cu săbii luminate,mai zboară sub tavane aplecate,și lângă patul strâmt, necunoscut,vine Isus, strălucitorul scut.
Soră de caritate ești bună și te rogi la icoană,Spune pentru mine o rugăciune.E rău să fii bolnav și e toamnă,Îngrijește-mă bine pentru că iubita care vine la spital.Cu prăjituri și vorbe bune, mă așteaptăȘi-a pregătit pentru mine flori acasă, pe masă.O, sunt slab și sunt Isus,Inima se ridică sus, și citesc o carte înțeleaptă.Soră … Citește mai mult
Spitalul iarna.Roy Fisher, poet britanic (născut în 1930).Un clopot întunecat plumbuie ora,ora trei.Lumină picură chihlimbar peste un turn.Dedesubt, cu un zid de pătrate verzide cărămidă coral,întinde spitalul pavilion,monstruos cu mirosuri ce acoperă moartea,limbi înecate în tifon alb,perfuzii reci de durere, respirație de sticlă,porțelan, sânge, cauciucuri negre;și în curțiarbori tociți și cabluri de telefon în pantă.Pe … Citește mai mult
București, oră exactă,Unde vine lumea toată,La ieșire de orașE un spital păgubaș,Mai în fund într-un salonPlânge un tânăr cu dor,El nu se lasă să moarăCă s-a săturat de boală.„Eu m-aș arunca pe scarăCă durerea mă doboară,Eu m-aș arunca pe geamCăci putere nu mai am,Eu m-aș arunca pe geamDar putere nu mai am,Vine doctorul la patȘi-mi … Citește mai mult
Nu-nțelege vorba, sire.Zice-același general,Camarazi, să nu vă mireCă-ntr-acest spital.Nu-nțeleg nici doi cuvântulCe-l vorbim, căci li-e străin,Sunt vitejii din pământulCel de râuri plin.Pe unde trec ei veseli varaPeste munții suri și goi;Ei de-acolo sunt, din țaraTurmelor de oi….Scoborând din munți de-a dreptulPar în lupte-oșteni bătrâni,Ați văzut cum pun ei pieptulSire, sunt români.Astfel zice generalulCătre tânărul împărat,La … Citește mai mult
Retorica e în vervă, blesteamă de azi-dimineață găinile;Obiectele rituale s-au îngrămădit în jurul meu (cutia cu tutun, desenele dăruite de prietenivii sau morți, soba de fier vopsită cu argint, clepsidra, scaunul portocaliu, cufărul vechi,litera U, clopoțelul zen atârnat lângă o barbă bine ascuțită, oasele scoase din mareși pictate etc.).Probabil o să plouă pentru că bolnavii … Citește mai mult
(o alegorie germană).Odată un om veni în spitalSe plânse că simte un gol.Apendicele i-l tăiară ventralȘi-apoi l-au spălat cu fenol.Îl întrebară: „Te simți mai ușor?”El: „Nu!” Deci, spre a-l susțineÎi amputară pe loc un piciorȘi-i spuseră: „Merge mai bine”.Dar, bietul de el suferea și mai crudȘi-ntruna țipa de pomană.Să vadă ce are cu toții au … Citește mai mult