Jorge Luis Borges – Baruch Spinoza

De aur ceață, apusul lumineazăFereastră largă. Manuscris muncitAșteaptă, încărcat de infinit.Pe Domnul în penumbră, îl creează.Un om pe Dumnezeu îl zămislește.Bărbat cu ochii triști, un smead evreu.Îl poartă timpul, râu purtând mereuÎn reci vâltori o frunză. Nu-l opreșteĂst gând, ci stăruie și-l cizeleazăPe Domnul migălos, cu sârguință.Din slăbiciunea lui, din neputință,Se nevoiește prin cuvânt să-l … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Spinoza

Mâinile-i de evreu, mâini translucide,Taie-n penumbră șlefuind cristale,Și seara moare-n jur, și te ucide,Serile serilor le sunt egale.Mâinile lui și spațiul de hiacintPălind între ghetou, sunt o părerePentru senina, calma lui tăcereCare-și visează clarul labirint.Nu-l tulbură nici gloria, oglindăVisată de oglinzi, și suferindă,Nici fetele iubind sfios, nici ele.Abandonând metafora și mitul,Taie cristalul, unul: infinitul,Hartă a … Citește mai mult