Versuri corectate și adnotate
Ce fac e pură ficțiune.Exact ca tipu’ ăla rău de tot din filmele de acțiune.Plec în misiune, nu se trage pe buneDa’ mă gândesc la niște tipe, mă trezesc în stațiune.Zic „uuu” și simt o mică tensiuneDa’ n-ajunge la ce boxe tre’ să pun în funcțiune.Adună nume, facem rost de sculeȘi-n timp ce toți strigă … Citește mai mult
Ce fac e pură ficțiune,Exact ca tipul ăla rău de totDin filmele de acțiune.Plec în misiune,Nu se trage pe bune,Da’ mă gândesc la niște tipe,Mă trezesc în stațiune.Zic: uuuuu și simt o mică tensiune,Da’ nu ajunge la ce boxe tre’ să pună-n funcțiune.Adună lume, facem rost de sculeȘi-n timp ce toți strigă că-i pus prea … Citește mai mult
Refren X2:Ne gândim la viitor cu gândul la trecutȘi sperăm să facem tot ce n-am făcutNe gândim că va fi bine și încă nu se știePoate că va fi exact așa cum vrem să fie. Mă îndrept spre viitor cu gândul la trecutȘi-ncerc să uit de fazele când m-a durutCă-n zilele viitoare poate vor fi … Citește mai mult
Încă visez la fel ca tine să mai pot visa frumosȘi sunt conștient că e cam greu, că endorfina mi-e cam josVisăm familii fericite într-o lume fericităȘi visele ne țin tari, ne fac să avem o țintăCând ești mic vrei bicicletă, apoi scuter sau mașinăȘi dacă nu le ai, găsești pe cineva de vinăNu-i corect … Citește mai mult
Străzi de Simțăminte,legate în buchete de Amintiri,zac pe tarabele ruginite,ale Gândurilor noastre,vândute pe Nimic,prin târgurile prăfuite,de țărâna Cuvintelor,pe care le-am rostit,undeva-cândva,și acum,zac înmormântate,prin Cimitirul Iubirii,pe care am ajuns să-l respirăm,tot mai adânc,cu plămânii bolnavi,ai Speranțelor,ce tușesc adeseori,înecați de sângele,Apusurilor Singurătății,care s-a lăsat definitiv,pe Cerul Adevărului,din noi înșine,atât de greu,încât abia mai reușim să-l purtăm,pe umerii … Citește mai mult
Încremenit în nepăsare,Cerul gri al Zilelor Goale,ne adâncește,Cearcănele Gândurilor de plumb,ce cad peste,Pașii Orizonturilor însângerate,de rănile Cimitirelor de Cuvinte,care își înalță,cavourile funerare ale Privirilor,până la Înălțimea supremă a Disperării,de unde se aruncă,într-un Salt Mortal,direct în Inimile Viselor noastre,ce încă mai bat,Ora Exactă a Speranțelor,înăbușite adesea,de Iluziile Non-Sensurilor Existenței.
Săgețile frământărilor,se îndreaptă,către destinațiile fără țintă,ale pașilor incomozi,în cizmele de plumb,ale norilor de vise,ce ne apasă,sentimentele,cu ploile lor de sfârșit de lume,prin care ne ducem,inimile speranțelor de iarbă,uscate acum,să fie păscute,de câte o privire flămândă,a nimănui,ce aleargă spre nicăieri,mai demult de când,ni s-a născut timpul,absurdului.
E atât de multă liniște,pe aripile îngerilor mei,sculptați în marmora altei existențe,unde nu există nici durere și nici suspin,încât nici ceasurile nu mai au ore sau zile.Îmi străjuiesc mormântul,viselor, speranțelor, iluziilor vieții mele,la care mi-am închinat întreaga mea ființă,pentru a îngenunchea învins de Nemurireși nu de Moarte.Cioburi ascuțite de cuvinte,m-au rănit mereu,sângerându-mi sufletul cu indiferența … Citește mai mult
Amintire.„Prima noapte-a fost de vis,M-am simțit ca-n paradis!.. „.Azi iubirea ne cheamă sub un cer senin,Amintirea ne-ndeamnă din nou noi doi să fim!Clipe fericite iarăși vom trăi,Sub lumina nopții iubire vom sădi!Azi iubirea ne cheamă sub un cer senin,Amintirea ne-ndeamnă din nou noi doi să fim!Clipe fericite iarăși vom trăi,Sub lumina nopții iubire vom sădi!.Amintirea … Citește mai mult
Nori de zile fără adăpost,înecați în lacrimile de cer,ale cuvintelor,ce și-au pierdut,înțelesurile simțămintelor,au început să plouă,cu stropi de foc,peste incendiul din privirile noastre,ale cărui flăcări de neliniște,au cuprins întreaga stradă a destinului,pe care traversăm,zebra roasă și abia vizibilă,a binelui și răului,eternităților de clipe,irosite fără rost,de iluziile vieții și morții,depresiilor absurdului carismatic,care ne strivesc neîncetat,speranțele.