spectre

Giuseppe Ungaretti – Cochilia

de

La cochilia întunericuluiDacă tu, draga mea, ți-ai duceUrechea să ghicești,Sigur te-ai întreba:„Între risipite ecouriDe unde acel vuiet la noi sosește?”.Din tremur inima ta ar amuțiDacă apoi vuietulScos din ecouri ai căutaÎmpreună cu spaima ta să-l asculți.Răspunsul ei la cine întreabă:„Nu mai suport vaierul ce vineDin amintirea de iubire a unui smintit;Totuși, singurul concretÎn ora spectrelor”. … Citește mai mult

Ion Caraion – Rebeca

de

Două spectre mute ca doi vorniciși-una goală – plină de tuleie.Beam toți trei în fundul unei grote.Ea vorbea mult, tu tăceai mult.Șerpii umbrei șovăie pe ziduri –și-i spunea Rebeca.. Da.. Rebeca..Și-am chemat-o blând la masa noastră:părul negru-i gâlgâia în noapte.Gata parcă viața să-și încheie,ne-a privit cu ochi de disperată.Lujer mic, de smoală, cu dinți hulpavi.Curge … Citește mai mult