Spectacol – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Teatru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O viață-n acte pe-o estradă,
O lupă simbol, show tapetic
Se repetând seral, estetic…
Am vrea să-l reîntâlnim, pe stradă!…
E-o-nchipuire de design
De aventuri doar pe-un platou,
Trăite de-un erou; ecou
De-actor, ce-am vrea să fim, un fain.
E-o răbufnire de talent
Ce-avem cu toți; ne jucăm viața,
Ne-i sufletului aliment..
Copii rămași, iubim paiața!.
Crâmpei de virtual accept,
Trăit pe-un scaun, lojă-n stal,
Uitând de locul din real..
E-o feerie de intelect!.
E și-un lăcaș, e-un amfiteatru,
E-un coloseum, ateneu,
E dulce dialog de-antreu..
E ce-am uitat.. Să facem teatru!

Daniel Aurelian Radulescu - Clovnul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În pestrițe haine și pestrițe roluri, tânăr, joacă „moșul”…
Ne încântă pe copii, pe adulți, la întâmplare;
E machiat tot, masca îi e albă și cu nasul cu roșu
Audiența-amuză serile la rând fără încetare.
De-adevăr se-ascunde în dos de recuzită și vopsele,
Nu-i cunoaște nimeni bucurii sau de-are suferință;
Râsete revarsă în tămăduință leac de suflete și rele…
Nimeni nu-l întreabă de-i e bine, de mai poate sau e-n neputință.
Multilateral este căci trebuie să știe tot să facă;
Chiar de e dresaj sau e la trapez… râsul să provoace.
Și nu-i e ușor, plin de haine, trucuri… plasa-i ridicată;
În neant se-aruncă și din mers pe sârmă… speră a se-ntoarce!?.
Gala-i de sfârșit, circul se va strânge, gându-i e să plece
Și final de număr îi este cușca-nchisă el singur cu lei;
Doar intrat… și-n ropotul de palme drama se petrece…
Nici de intervenție nu-i timp, este totu-n sânge… A murit Serghei!…

Smiley feat Pavel Bartoş & Andra - Românii Au Talent

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și acum să vă cânt o piesă din
La, la la, la la, la la la la la la la,
La, la la, la la, la la la la la la la,
La, la la, la la, la la la la la la la.
Viața e o structură complexă, concavă sau convexă,
Știi când intri dar nu știi când ieși,
Dreaptă, perversă,
Ea te tratează exact cum o tratezi,
Și nu vrei deloc să cedezi,
Când te doboară, te ridici, te enervezi,
Și zâmbești și continui să speri
Visând la cai verzi pe pereți,
La cai verzi pe pereți,
Cai verzi pe pereți,
La cai verzi pe pereți.
Ești pa, pa, pa,
Hai mai bine fă-te-n coa
Să-ți spun eu cum stă cu treaba,
Mai las-o cu la la la la.
E mult mai mare, e mult mai tare,
Se-ntoarce fenomenul care-a pus o țară-ntreagă în mișcare,
La preselecții ea a fost sexy,
Talentul a urcat din nou în top și audiența a făcut impresii.
E da, da, da,
Talentul iar spune da,
Succesul e soluția,
Să-i spunem da da da da da.
Cu voi doi e furtuna iar,
Și cu Petre, un uragan,
Cum sunt știri de la meteo,
La noi e soare și e mișto,
Da, sunt mișto oh ooh, oh oh oh ooh,
Sunt mișto oh oh ooh ooh,
Sunt mișto.
Eu nu mai văd nimic în fața ochilor
Decât talentul pur, talentul din popor, ooooh,
Romanii revin pe scenă și fac furori,
Oricât m-aș abține, tot mă trec fiori, ooooh,
Nu, nu mai văd nimic în fața ochilor,
Decât talentul pur, talentul din popor, ooooh,
Romanii revin pe scenă și fac furori,
Oricât m-aș abține, tot mă trec fiori, ooooh.
Noi acum, spre spectacol iar,
Punem iar talentul în calendar,
Facem show-ul să fie mișto,
Aici e soare, sunteți pe PRO,
Facem show-ul să fie mișto,
Numai pe PRO oh oh ooh ooh,
Facem show-ul să fie mișto,
Numai pe PRO oh oh ooh ooh.
Avem recordul național, yeah, ah,
Audiența e-n tavan, yeah, ah,
Române, iară ești pe val,
Tu faci spectacolul total,
Succesul tău e general,
Române, ești bestial,
BES-TI-A-L!

Marin Sorescu - Tușiți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La cele mai bune replici ale mele
Ai tușit,
Scorpie bătrână.
Ele erau cheia
Întregului spectacol,
Le pregăteam în febră
Ani în șir,
Oamenii m-așteptau cu respirația tăiată,
Efectul trebuia să fie formidabil,
Dar pe tine tocmai atunci
Te îneca tusea,
Scorpie bătrână.
Dacă se-ntâmpla
Să lipsești odată,
Începea să tușească
Scaunul pe care stătuseși.
Acum ai molipsit
Toată sala,
Piesa se petrece de la un cap la altul
Într-o tuse măgărească..
Tușiți,
Răgușit, pițigăiat, dogit,
Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,
Ca la vocalize, ca la doctor,
Tușiți!.
Credeți că spun rolul pentru voi,
Ochii mei par că se uită la voi,
Când, de fapt, eu privesc peste capetele voastre
Becul roșu din fundul sălii.
Pentru el vorbesc,
Lui îi spun sufletul meu învățat în nopți de insomnie,
Becului roșu care arată locul pe unde, la sfârșit,
Voi trebuie să evacuați sala,
Scorpii bătrâne.

Madalina Manole - E Spectacol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I.
Viața merge mai departe
Ce e al tău e pus deoparte
Te distrezi la greu dacă-ți dorești
Lasă fițele acasă
Orice fată e frumoasă
Totul e să știi să o privești
Haide să trăim pe bune
Clipa unei seri nebune
Toți ca unul
Unul pentru toți
Dacă muzica vibrează
Dacă visul tău contează
Cântă, hai cu mine, știu că poți!

Refren:
E miracol, e spectacol
Hai cântă, mâinile în aer
Asta este seara ta
Fericire, oo, fericire
Ai o șansă, n-o rata.

II.
Lasă-ne dacă ai toane
Stai lipit de telefoane
Asta este chiar problema ta
Artificii explodează
Doar distracția contează
Seara este-a ta și nu uita
Viața merge mai departe
Ce-i al tău e pus deoparte
Te distrezi la greu dacă-ți dorești
Dacă muzica vibrează
Dacă visul tău contează
Cântă, hai cu mine, știu că poți!

Refren:
E miracol, e spectacol
Hai cântă, mâinile în aer
Asta este seara ta
Fericire, oo, fericire
Ai o șansă, n-o rata.

Bis

Ce-I Cu Andy? - Ce-i cu Andy? Sezonul 2 (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Poți închide ochii
O surpriză vine
Andy e pe scenă
Fără ajutor, fără decor
Face totul să devină o problemă
Mă numesc Andy, lumea mă cunoaște
Cel mai bun din lume, toată lumea spune
Mă numesc Andy, lumea mă cunoaște
Cel mai bun din lume, toată lumea spune
Aha….. aha… aha.

Cantece pentru copii - Ursuletul Din Fagaras

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Traia odata-n Fagaras un pui de ursulet,
Era zburdalnic si poznas, un pic cam nataflet,
Cu ochii boabe de cafea pe carnu-i botisor,
Lui nici prin gand nu ii trecea ca se va face actor.
Sarea ursuletul si se plimba haihui,
Padurea intreaga parea ca e al lui.
Sarea ursuletul si se plimba haihui,
Padurea intreaga parea ca e al lui.
Dar iata ca-ntr-o zi fu prins d-un vanator,
Si pe drumul lung de fier, trimis la un dresor,
Ajuns acolo-n prima zi, statu botos si trist,
Dar apoi se-n veseli vazand ca e artist.
Sarea ursuletul, de toate invata,
Dar primul spectacol il cam ingrijora.
Sarea ursuletul de toate invata,
Dar primul spectacol il cam ingrijora.
Radeau parintii, radeau bunicii, radeau copiii toti

Cabron feat Jupiter - Spectacol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt un om
Într-un tablou oribil ca un creștin în comă
În mulțimi un atom invizibil, pentru puțini – Carbon
Dau ton ca un tenor pentru melomanii receptori
Dau ton ca un pescar într-un ocean de pești răpitori
Dau ton ca o salvare la orice strigare de disperare
Un doctor în stare s-acorde vindecare prin difuzoare
Dar care are și el nevoie de ajutoare
Tratamente și argumente exterioare
Pentru rănile interioare
Însă știu felinare roșii ce găzduiesc feline ușoare
Mă prind cu vicioși, întunericul încearcă să mă doboare
Cine atacă fiecare chakra, mă seacă și parcă
Cu orice rău ce-l fac devin un deșert lipsit de apă
Ce paradoxal mă leagă și-n final îmi sapă o groapă
Cuvântul e o sabie scoasă din teacă, taie-n carne macră
Aprind o lumină sacră-n suflet, în surdină stau și cuget
C-un gust amar, toți au fața acră dar zahăr în zâmbet
Un viitor șubred, în care-ndrăznesc să clădesc un ideal
Fac un tratat de pace cu mine să n-o mai ard imoral.

Refren:
Vezi viața ca un obstacol
O curvă, un miracol
Pentru mine o scenă deschisă, să facem spectacol
O luptă-ncinsă, fiecare decis să câștige
E-un foc continuu și cine calcă strâmb se frige.

Din fire sunt tipul ce se frământă și caută să răspundă
Să pătrundă acolo unde nici un picior nu umblă
S-ajung să-nțeleg forma și conținutul, să-ngrop trecutul
Din punctul de-a renaște zilnic să pot trăi doar începutul
Să schimb statutul ca lutul modelat pe roată
S-am o inimă-mpăcată, o minte-nțeleaptă și o privire curată
O altă treaptă cu o viziune mai dreaptă
Compasiune atașată, presiune dispersată, fără pasiune disperată
Vreau puțini bani de cheltuit și mulți pentru dăruit
Orice vis de-a fi fericit, împlinit
Fără să mă simt lucid, obosit și implicit
Să nu mă-ntreb dacă prețul plătit e corect stabilit
Să-mi permit s-o ard pe-o plajă exotică
cu o damă erotică
O havana și-o băutură tonică, într-o briză musonică
Protejat ca-ntr-o lojă masonică
Detașat de plebea nevrotică fără să bag o doză euforică
E-o poză perfect ironică cu starea în care mă aflu
Trăiesc în orașul din sud și văd cum se-alege praful
De vise și planuri de viitor făcute de cei ca mine
Ce duc o luptă-n interior cu speranța că mâine e bine
Și e bine că speranța moare la urmă
Că-mi dă putere să mă despart de-o turmă
Strâmbă ce depinde de altele
Privesc spre stele cu-ncredere și-mi urmez visul
Rimez, controlez mic-ul și publicul
Conturez paradisul.

Vezi viața ca un obstacol
O curvă, un miracol
Pentru mine o scenă deschisă, să facem spectacol
O luptă-ncinsă, fiecare decis să câștige
E-un foc continuu și cine calcă strâmb se frige.

Petre Stoica - În Stagiunea Viitoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Gata, trag cortina, spectacolul meu s-a sfârșit,
Nu sunt clown pentru cât ați plătit, e destul.
V-am arătat peștișorul japonez din acvariu,
Meditând la soarta avioanelor de tip supersonic.
Am făcut între versuri și câteva salturi mortale,
Dar nu le-ați văzut, am adus câteodată pe scenă
Capra, fonograful, broasca blajină și inima mea.
Vă rog, îndreptați-vă acum spre casele voastre,
În lume e-o veselie mare și plouă și plouă mereu.
Casa mea e numai un turn de hârtie subțire, plecați,
În stagiunea viitoare vă arăt și câteva mostre
De coarne de diavol, tuturora salut.

Emil Botta - Spectacol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Elita luase loc la parter
și proștii sus, aproape de cer.
În lojă stătea o întâmplare cam abătută
și un năpraznic destin în mare ținută.
Un dezastru tare cât zece
tot spera că totul va trece.
Un naufragiu dormita în fotoliu
înfășurat în lințoliu.
O răceală
vagabonda prin sală.
O inocență
strălucea printr-o totală absență.
Piesa era o răfuială
între virtute și greșeală.
Scena era un sanctuar
prin care adevărul trecea foarte rar.
Actorii își îndrugau rolul,
dar, încet, îi înghițea nămolul;
în pauze, tăcute aplauze,
la finale, tăcute urale.
Și când căzu cortina
toți se-ntrebau cine poartă vina
și cine-i autorul
care-a faptuit omorul,
în cinci acte, cu sete,
ca o crimă pe-ndelete.
Atunci apăru la rampă Ariel
și jerbe de flăcări și anemone
pentru mult prea onorabilii „dramatis personae”.
Și această ficțiune, în tuș, în cărbune,
și spectacolul amuzant
au dispărut în neant.