sonetul XXVI

Țipătul păsării, cât de adânc ne scurmă…Un țipăt oarecare odată creat.Copiii chiar, pe-afară ce se-nturmă,cum strigă surzi la strigătul curat:strigă-ntâmplarea. În largul interspațiilor lumii(unde pătrunde teafărul, pilduitorțipăt de pasăre ca oamenii în visurile lor)și-nfig ei icurile cârâiturilor.Vai, unde suntem? Liberi, tot mai supuși vâltoriica zmeii smulși din mâini, de hârtie balaurigonim în zbor prea scund … Citește mai mult