sonetul XXIII – Versuri.pro

Michelangelo - Sonetul XXIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu ochii tăi eu văd o molcumă lumină,
pe care, orb, cu ochii mei n-o pot vedea;
cu pașii tăi sarcină port pe umeri, grea,
ce obosit sub zări umblând, mi-a fost străină.
Cu mintea ta mă-ndemn spre ceruri fără nume,
cu aripile tale, fără pene zbor.
La bunu-ți plac pălesc și mă-nroșesc de zor,
îngheț la soare, jar mă ia în brume.
În vrerea ta e-obârșia voii mele,
în tine iau ființă gândurile-mi stele,
în duhul tău se nasc cuvintele-mi pe rând.
Prin mine eu ca luna s-ar părea că sunt.
Căci ochiul nostru-n ceruri cu vederea prinde
atâta doar cât soarele în larg aprinde.

Pablo Neruda - Sonetul XXIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Era lumină focul, și pâine rea luna,
dublase iasomia al ei secret din stele,
și mâini suave, pure, de patimile mele
m-au liniștit și ochii mi-au prins lumină bună.
Tu ai făcut, iubire, din cioburi dispersate
un edificiu dulce, măreț, plin de tărie,
sfidând unghii meschine mustind de gelozie
și azi în fața lumii suntem o unitate.
Așa, a fost, și este, dar timpul va învinge,
iubita mea Matilde, amorul meu cel mare,
și vom vedea uscată a zilei mândră floare.
Eu, tu, ne-om pierde viața, lumina se va stinge;
dar dincolo de umbra în care ne împinge,
iubirea noastră caldă va fi nemuritoare.

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XXIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Așa să fie? Dacă am murit
Că m-ai pierdut îți pierzi și viața ta?
Și soarele pe cer va îngheța
Că-n umedul mormânt m-am cuibărit?

M-am minunat, Iubite, c-am citit
Scrisoarea cu-al tău gând închis în ea
Că-ți aparțin.. Și-atât? Cum aș putea
Vinul să-l torn când brațul mi-e slăbit?

Mai bine-ar fi ca sufletu-mi curat
Să uite moartea, viață căutând,
Și-atunci să mă iubești neapărat!

Alte femei ar vrea să dea oricând
Averi pentru iubiri, dar eu am dat
Un Rai să stau cu tine pe pământ!

Rainer Maria Rilke - Sonetul XXIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă cheamă dar în clipa ta de mâine,
vrăjmașă ție ne-mpăcat;
Mă roagă tainic, cu priviri de câine,
din nou apoi înstrăinat.
Ce nu s-a dăruit, îți aparține,
cuprins îți pare în sfârșit.
Dar te dezleagă vorba: mergi cu bine,
când semn aștepți de bun sosit..
Spre reazăm temători vom năzui,
prea tineri pentru vechea seamă,
prea vârstnici pentru ce n-a fost.
Noi, preț dăm cui îl vom slăvi,
suntem, ah, creangă și aramă
și rod, primejdii, mreji cu dulce rost.

Francesco Petrarca - Sonetul XXIII [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Poem dedicat italienilor care au participat la cruciada Papei Giovanni al XXII-lea.
Cel ce-a urmat lui Carol, zis cel Mare,
având pe cap coroana lui greoaie,
s-a înarmat ca-n Babilon să taie
acele coarne scoase cu-ngâmfare;
şi-al lui Hristos vicar, cu nerăbdare,
purtând mantaua, duce-a lui convoaie
către Bologna, gata de bătaie,
şi-apoi la Roma cea impunătoare.
Şi-al vostru miel lipsit de aroganţă
pe lupii fioroşi îi nimiceşte,
ce vor să strice buna alianţă.
S-o consolaţi când mirele-şi boceşte,
şi-acum, ca Romei să îi daţi speranţă,
pentru Iisus luaţi spada voiniceşte.

William Shakespeare - Sonetul XXIII Ca un Actor Imperfect pe Scenă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ca un actor ce-abia a debutat,
Care, cu trac, își uită partitura,
Sau ca un animal înfuriat,
Ce-și pierde forța întrecând măsura;
Așa și eu, de teamă, am uitat,
Ceremonia dragostei să-nchei,
De prea multă iubire am clacat,
Strivit de chiar povara dragostei.
O, ochii mei să fie elocvența,
Muți mesageri dând inimii cuvânt,
Pledând iubirea, vrând și recompensa
Mai bine decât vorba spusă-n vânt.
Ce-a scris iubirea mută, află dar!
S-auzi cu ochii e-al iubirii har.