sonetul XIV

Rainer Maria Rilke – Sonetul XIV

de

Privește floarea, țărnei credincioasă:Destin îi dăruim o clipă, doar atât!Dar cine-o știe, veștedă, că-i pasă:A noastră-i jalea ei, demult am hotărât!Orice vrea să plutească! Cu pași greiNoi peste tot călcăm greoi, mai apăsat;Și dăscălim cu necuprins temeiCopilării ce pururi s-au păstrat.Un cuget de-ar dormi somn adâncitCu Firea-n preajmă – o, cât de ușor –Din geamănul … Citește mai mult

Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XIV

de

De mă iubești, iubirea ta să fieNumai de dragul dragostei. Nu spune:„Mi-e dragă pentru zâmbet, sficiuneÎn grai, priviri – pentru un gând ce-mbieUn gând de-al meu căci înrudit mi-e mieȘi-mi dărui atâtea clipe bune!”Iubitule, din asta nu rămâneNimic nevătămat și se sfâșieUșor, iubirea astfel însăilată.Nici pentru milă-n stare să-nsenineObrazu-mi – nu iubi. Căci alinată;De tine, … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul XIV

de

Eu nu din stele-mi iau previziune;Deși socot că există astrogramă,Dar nu cât să prezic de rău sau bine,De ciumă, lipsuri sau ce-o fi la toamnă.Nici n-am să îți dezvălui la minut,De-ți tună, îți plouă, sau ce prevestesc,Nu-i spun alteței ce e de știut,Din câte-n stele-mi pare că găsesc.Din ochii tăi îmi trag înțelepciunea,Fiind statornici, știu … Citește mai mult