Rainer Maria Rilke - Sonetul VI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trandafir, pururi domneşti; antichităţii
fostu-i-ai potir fără chenar aurit;
nouă ne eşti floarea deplinătăţii,
chip nenumărat, niciodat’ istovit.

Mândrul avut, veşmânt peste veşmânt,
învăluie-un trup ce-i doar strălucire;
dar însăşi petala despuiată-i în vânt,
şi-i veşmântului, oricând dezminţire.

De veacuri mireasma ta ne-îmbie
cu gingaş nespuse numiri;
preaslăviri către bolţi înălţate.
Nu ştim cum să-ţi spunem, ghicim..
amintiri către tine se-ndreaptă, o mie,
ceasuri râvnite ce pot fi chemate..

Francesco Petrarca - Sonetul VI (Il Canzoniere)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O imagine vie a iubirii sale arzătoare şi a onestităţii Laurei.
A mea dorinţă e aşa smintită
că pleacă dup-aceea care fuge,
lăsând iubirea care-acum o strânge,
şi n-o pot prinde, că e prea grăbită.
iar când o chem pe calea cuvenită
nu mă ascultă şi n-o pot constrânge;
n-am cum s-o întorc, e ca un cal pursânge
de care-Amor cu firea lui profită.
Şi când din frâu se smulge cu putere
în voia ei mă las, căci n-am ce face,
deşi spre moarte fuge nebuneşte:
la laurii în care la vedere
stă fructul crud ce când îl guşti nu-ţi place,
că e amar şi jalea ţi-o stârneşte.

sonetul VI – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Sonetul VI

Francesco Petrarca - Sonetul VI (Il Canzoniere)