sonetul unu

Ființe dragi, să procreați am vrea,Ca roza frumuseții neîncetatCând ce e vechi cândva va dispăreaSă stea-n urmaș cu chipul de-altădat’;Dar tu, cu ochi arzând precum un rugAprins de tot ce mintea vrea de zor,Aduci doar foame unde e belșugȘi ești al tău vrăjmaș asupritor;În lume pari o perlă, negreșit,Și-o primăvară blândă ne vestești,Esența-n mugur însă … Citește mai mult