Federico Garcia Lorca – Sonetul Dulcelui Suspin
Mi-e teamă să nu-ți rătăcesc mereufrumosul ochilor sculptați, respirulpe care-l lași, nocturn, pe-obrazul meu,precum se-nsingurează trandafirul. Mâhnit mă simt pe margine de hăucopac lipsit de ramuri – ce-ntristare!Căci, pentru-omida suferinței, euargilă n-am, nici fructe sau petale. De-mi ești precum ascunsele odoare,de-mi ești tu cruce, plâns îndurerat,de sunt cățelul sanctității tale, Nu mă lăsa să pierd … Citește mai mult