sonetul cxxix

Vigoarea scursă dintr-un desfrânatE poftă-n faptă până la sfârșit,Poftă sperjură, ispitind sfruntat,Sălbatică și crudă negreșit,Pe care-o satisfaci, dar te căiești;Căci o vânezi cu cugetul distrasȘi tot așa apoi o dușmănești,Că-i nada care-n cursă te-a atras.O înghiți și parcă mintea ți-ai pierdut;Posezi destul, dar vrei mai mult, precis;Plăcerea însă jale a născut,Și bucuria a rămas un … Citește mai mult