sonetul 6

Rainer Maria Rilke – Sonetul VI

de

Trandafir, pururi domneşti; antichităţiifostu-i-ai potir fără chenar aurit;nouă ne eşti floarea deplinătăţii,chip nenumărat, niciodat’ istovit. Mândrul avut, veşmânt peste veşmânt,învăluie-un trup ce-i doar strălucire;dar însăşi petala despuiată-i în vânt,şi-i veşmântului, oricând dezminţire. De veacuri mireasma ta ne-îmbiecu gingaş nespuse numiri;preaslăviri către bolţi înălţate.Nu ştim cum să-ţi spunem, ghicim..amintiri către tine se-ndreaptă, o mie,ceasuri râvnite ce … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul 6

de

De câte ori foșnesc sub bolți rotundeCopacii verzi și păsări plâng și-adieUn dulce vânt sau murmură din undeMalu-nflorit pe care zac și-a scrie.Încerc când amintirile mă-mbie,Îmi văd iubita ce-n pământ se-ascundeȘi glasul i-l aud, căci încă vieSuspinelor de-a-pururi îmi răspunde.„De ce te zbuciumi și-ți grăbești anumeSfârșitul (îmi șoptește cu blândețe)?De ce verși fluvii de durere, … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 6 [Sonnet VI]

de

Așa că mâna iernii n-o lăsaVara să-ți ia cât distilat n-ai fost,Pune-ți esența într-un flacon, ceva,Splendoarea să nu-ți piară fără rost.Căci nu-i un împrumut, cum s-ar părea,Ce-l bucură pe cel ce l-a primit;E datoria ta de-a procrea,Vreo zece prunci te-ar face fericit.Căci înzecit tu te vei bucuraPrivindu-te în zece copilașiȘi-atunci când moartea viața-ți va fura,Vei … Citește mai mult