sonetul 38 – Versuri.pro

Elizabeth Barrett Browning - Sonetul XXXVIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe-un deget el întâi m-a sărutat
La mâna care scrie-așa plăcut;
Și de atunci mai albă s-a făcut,
Nu pentru om, căci ea a consemnat
Doar zvon de îngeri. Și-un inel purtat,
Cu ametist, aici, n-ar fi putut
Fi mai prejos decât acest sărut.
Și-al doilea spre frunte a plecat,
Ratând puțin, căzând pe păr ușor,
Un mir atât de bun și prețios
Ce-a precedat coroana de amor.
Și-al treilea s-a scurs pe buze-n jos,
Desăvârșit; și-am spus atunci sonor,
„Iubitule, al meu ești, neîndoios”

Francesco Petrarca - Sonetul XXXVIII [Il Canzoniere]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aur și perle, dalbe flori, roșcate,
ce se-ofilesc atunci când iarna vine,
sunt ace veninoase pentru mine
ce mă împung în piept, în șold și-n spate.
De-aceea eu am zilele scurtate,
căci rar durerea trece de la sine:
și mult detest oglinzile haine
în care te-ai privit pe săturate.
Căci mi-au redus amorul la tăcere,
ce pentru mine te ruga fierbinte,
văzând că-n tine tu găseai plăcere;
și ele-au fost făcute înainte,
într-un abis de-uitare și durere,
unde-a mea moarte-și are-a ei sorginte.

William Shakespeare - Sonetul 38

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cum să nu fiu de Muză inspirat
Când tu exişti şi torni în slova mea
Motivul tău, ce-i mult prea rafinat
Pentru hârtii de calitate rea?
Să-ţi mulţumeşti, c-al tău merit a fost
Dacă ce-am scris îţi place să citeşti,
Căci să compună poate orice prost
Când cu lumina ta îl fericeşti.
Fii tu a zecea Muză, cea mai cea,
Ca celelalte nouă să le-ntreci,
Pe cel ce te invocă fă-l să dea
Poeme-alese, să dureze-n veci.
Când muza azi mă sprijină la greu
Slava-i a ta, supliciul e al meu.