sonetul 124 – Versuri.pro

William Shakespeare - Sonetul 124 [Sonnet CXXIV]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iubirea de mi-ar fi din interes,
Ar fi bastarda Sorţii-ntre străini,
De Timp iubită, sau urâtă-ades,
Floare-ntre flori sau spin între ciulini.
Întâmplător n-a apărut defel,
Nu-i amăgită, nici nu va cădea
Sub lovitura timpului rebel
Care spre ce e nou o va chema.
Şi nu se teme de urzeli deloc,
Când ticăloşi în taină şuşotesc,
Să le dejoace-i pricepută foc,
Căldura, ploaia, nu o moleşesc.
Şi martori chem nebunii păcătoşi,
În viaţă răi, în moarte virtuoşi.

William Shakespeare - Sonetul CXXIV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iubirea mea de-ar fi copil de rege,
Ar fi pripasul soartei, slujitor
Iubit de timp sau frânt de aspra-i lege,
Boz între bozi sau floare între flori.
Dar nu-i, căci ea e mai presus de toate,
De fastul sclipitor și n-o lovește
Cârtirea josniciei prea plecate
De-a cărei modă timpu-i prins ca-n clește.
Politica, această rătăcire,
N-o sperie cu ițele-i de-un ceas ;
Iubirea-i singură-n desăvârșire
Și pururi neschimbată mi-a rămas.
Nebunii timpului îmi sunt chezașii :
Mor ca martiri, trăind ca ucigașii!