sonetul 108

Ce-aș mai putea cu mintea să creezCând sufletul meu bun ți-am arătat?Nimic nu-i nou, ce să mai consemnez,S-arăt că te iubesc și ești dotat?Asta e tot, și eu ca rugăciuniAceleași lucruri zi de zi rostesc;Ce-i vechi nu-i vechi, trăiri și pasiuniDe când te-am cunoscut, se reînnoiesc.Iar veșnica iubire-n straie noiNu ține cont că ești bătrân … Citește mai mult