sonerie – Versuri.pro

Grasu XXL feat Tranda, Alex Velea & Vlad - Soneria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tranda:
Ia telefonu’ cică sună telefonu’
Tre’ să răspund dar cred că i-am uitat butonul
Fiindcă sunt în club cu avionul
Și am fete la bord strigă „tu ești campionu'”
Mi se zice trandafir și îmi plac fetele cu stil
Stres la telefon mai puțin abonatul nu răspunde cel mai probabil
Wow, telefonul sună iar, Mitzi Pitzi cred că înnebunește clar
Io, îmi torn whisky în pahar whisky în pahar da’ whisky în pahar
Alertă, cod roșu, sms-uri, cod roșu
Nu frate, tre’ să apas butonul roșu.

Grasu’ XXL:
Și-acum ea vrea să știe unde sunt
Sunt acolo unde nu pot să-i răspund
2 c*rve am mâinile pe fund
Iar eu cu mâna în chiloții lor vreau să văd ce ascund
Știu ce au în gând vor să fie sclave iar eu să le fiu stăpân
Arde niște fan acum că și în clubu’ ăsta se pare că e prea mult fum
Bun, da’ mă disperă telefonu’ n-am timp să răspund că mi s-a stricat iphon-u’
Alo domnu’ lasă Perignonu’
Două rom cu cola decolează avionu’
E fierbinte pune multă gheață
E fierbinte e plină de viață
D-aia zic că inima îmi îngheață..

Vlad (Agresiv) :
Am zis una, două, trei vagaboante
Încă trei se uită curios din spate
Ea mă sună da’ nu vreau să-i răspund
Ea insistă da’ nu vreau s-o aud
O știu, da’ nu-mi place de ea
Că știe unde sunt, vine să mă ia
Dacă știe ce-am în gând îmi face belea
Sunt băiat deștept, trebuie să mă scot cumva
40, poa’ să intre moca,
Ei mă sună, vor să intre moca
Am telefonu’ închis, sunt pe respins
Am telefonu’ încins, răspund la bis
Am zis, nu se face drama
N-ai cum azi nu te bag în seamă.
Parcă mă apasă pe rană..

Alex Velea:
Când telefonul
Sună, vrea să-i răspund
Când eu mă-ascund
Sună, mă-ntreb ce fac
Răspund și tac.
Sună, vrea să-i răspund
Când eu mă-ascund
Sună, mă-ntreb ce fac
Răspund și tac.
Când telefonul
Sună, vrea să-i răspund
Când eu mă-ascund
Sună, mă-ntreb ce fac
Răspund și tac.
Sună, vrea să-i răspund
Când eu mă-ascund
Sună, mă-ntreb ce fac
Răspund și tac.
Sună, vrea să-i răspund
Când eu mă-ascund
Sună, mă-ntreb ce fac
Răspund și tac.
Sună, vrea să-i răspund
Când eu mă-ascund
Sună, mă-ntreb ce fac
Răspund și tac

Ion Caraion - Soneria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pentru noi nu-nseamnă ce-nseamnă pentru voi, sonerie,
pentru noi sonerie înseamnă poliție,
un grup de brute care năvălesc (de obicei noaptea)
peste viața și coșmarele tale,
îți răstoarnă mațele, hârtiile și casa pe dos,
sparg, te-njură, distrug, te pocnesc unde le vine,
scuipă, te jefuie, îți pun ochelari negri și te duc,
te duc (moartea nu pleacă niciodată cu mâna goală)
pe tine și-i duc uneori cu tine pe toți ai tăi
undeva de unde îndeobște nu te mai întorci
niciodată.
E ca și când ar veni în vizită moartea
și n-ar mai pleca,
iar asta de zeci de ani, sub nepăsătoarele priviri
(o! civilizație, ce gătită ești, ce bine dormi..)
ale Europei și-ale Americii (ferfeniță
a ajuns libertatea pentru care atâtea popoare
au crezut în America) de-o vreme topindu-se bietele
de dragul Africii de Sud.
Cu noi târgul s-a terminat.
Numai că totuși cei care ne-au vândut și ne vând în fiecare zi
se vând (este ceea ce se uită) în același timp
și pe ei,
altminteri – luna și doi bani jumate.
iar asta, de zeci de ani
sub indiferentele priviri ale celor ce au ajutat
fascismului și comunismului
să se-ntindă ca buba neagră și ni le-au trimis pe cap,
căci din Apus ne-au venit aceste două molime
de care pe urmă noi am fost învinuiți.
O! civilizație, ce gătite ți-s otrăvurile și ce bine dormi..

Ion Caraion - Gong

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Un copil ca o sonerie / Droghează lumina / Hernii ale destinului / Ceasul ronțăie ... →

Adrian Păunescu - Viscolul Pornește Soneria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ce singurătate agresivă,
Se așează peste noi și printre,
Sună lung și ușa e deschisă,
Dar nu intră nimeni, cin’ să intre?.
Nu mai umblă sănii și cuvinte,
De la Adrian pan’ la Maria,
Viscolul a înghețat butonul,
Toată noaptea sună soneria.
Năluciri prin colțurile casei,
Focul sobei pleacă-n cer, cu hornul,
Cerbul, care sunt, se sinucide,
Străpungându-și inima cu cornul.
Pe la ea, prin curte, urlă câinii,
Cu o misiune omenească,
Ei îmi văd nenorocitul suflet,
Câinii latră, ca să mi-l gonească.
Sufletul îmi e acolo unde
Se găsește cea mai tristă fată,
Ce-a orbit cu voia să nu-l vadă,
În această iarnă blestemată.
Mâna mea i-a dat contur și viață,
Duhul meu cu mâna ei se-nchină,
Astăzi am ajuns niște epave
De singurătăți în carantină.
Cai bezmetici trag pe lume sănii
Și mașini fac moarte pe șosele,
Viscolul descarcă în ferestre,
Numele singurătății mele.
Lacrimile, părăsindu-mi ochii,
Suie munții, înghețând pe pantă,
Viscolul sugrumă soneria,
În singurătatea dominantă.
Dragostea acum înseamnă ură,
Albu-i negru, într-un ger fierbinte,
Prin biblioteci, dicționare
Își dau foc, trădate de cuvinte.
Ca-ntr-o moarte proiectată cosmic,
Adrian o plânge pe Maria,
Pe buton apasă o amprentă,
Sună de la sine soneria.
22 ianuarie 2003,
București – Constanța.
(Din doi în doi, 2003)