somnambulul

Unde ești, tu care mă-nsoțeai,Unde ești, tu chip ceresc?Sarcastic în urechi îmi urlă-un aspru vânt: smintit ce ești!Un vis! Un vis! O, tu, nebune!Și totuși, totuși! Cum a fost cândva,Când nu pășisem încă-n noapte și-n pustie?Mai știi tu, o, smintitule, nebune?Ecou al sufletului meu, o, asprul vânt:Smintitule! Nebune!Ea nu cu mâini imploratoare sta,Un trist surâs … Citește mai mult