Cezar Baltag – Solomeia de Cânepă
Baba-oarba, șezi pe iarbă,c-ai deschis pleoapele,Mâna-i plină de rugină,mi-ai furat aproapele,Necine veni la mineîmi rosti chiar numele.Dete-n masă cu o coasăși-ncepu să numere:Yek, dui, trin, shtarLuminate nufăr!Cade noapte dinPleiadeochiul mi se-ntunecăIntru-n zale cardinalecu peceți pe mânecă.Slab scânteie o femeieîn vârfulBoarului,Smulg o spadă de zăpadăși-o-nchin zădarului.Efta, okta, enia, tesh, zboară, ului, din măceș!Arsă parcă-n mal, de … Citește mai mult