Dacă este să cad la invitația parfumului dulce,
Inima dezorientată se va îneca în umbra acelui instantaneu.
Oricare și fiecare nu s-a schimbat,
Acum este un gând spre tine.
Având un vis de două ori la acel moment,
Ahh, preaiubită de tine,
Dansând într-un vis, acea zi,
Una care nu se va întoarce niciodată.

Vizând în vis la acel loc, la acel moment,
Ahh, preaiubită de tine,
Făcând un jurământ într-un vis, în acea zi,
Una care nu mai este pierdută.
Simțind căldura de a fi din nou cu tine…

V. Înnopean stă la masa de lucru, citește, și lampa aruncă pe pagina din fața lui un cerc atât de adânc și luminos, încât privirea se pierde, pe umărul stâng al lui V. Înnopean stă delicata bufniță blondă, clampa
chepengului prin care V. Înnopean coboară în acea tainică încăpere subterană unde el meditează, sclipește auriu în lumina lămpii. În umbrele camerei se înscriu pe perete versete despre V. Înnopean, și câte o frică
răzleață dacă își mai arată capul cu ochii holbați din vreun colț, V. Înnopean o risipește de-ndată când, la masă, întoarce pagina, e o minunată
lectură, delicata bufniță blondă privește cu ochii ei mați umbrele legănându-se în spatele lui V. Înnopean prin unghere și surâde în tăcere.

Chiar dacă ești rupt de lume, asta nu înseamnă că ești fraier
E cum ai respira sub apă dar fără aer
Ca un pește ce se zbate să nu fie mâncat de rechini
La fel și noi ne chinuim să supraviețuim.
Încercăm să ne ferim de oamenii perverși
Căci ai numai de pierdut atunci când te verși
Gânduri ascunse ce le ții-n camera secretă
Dacă le-ai spus cuiva a doua zi devii vedetă.
Nu băga mâna în foc pentru nimeni niciodată
Indiferent că-ți e tovarăș, frate mamă, tată
Viața-i nedreaptă ca și supușii ei
Deci trăiește cum vrei dar ai grijă cine te iei.
Nu îți trebuie tovarăși care mai târziu
Te vor lăsa să putrezești în deșertul ăsta pustiu
Luptă pentru ce-ți dorești chiar dacă ești descurajat
Și pișate pe toți muștii care te-au subestimat.

Viața nu e chiar așa cum mi-am imaginat-o eu
N-am crezut că peste ani îmi va fi așa de greu
Mă plimb cu nobody bântuit de el mereu
N-am nevoie de false zâmbete în jurul meu.
Stau departe de belele că sunt sătul de ele
De gânduri rele cum ar fi să te vinzi pe lovele
De compromisuri, asasini ce ucid visuri
De minciuni, de vorbe goale reprezentate în scrisuri.
Solitudinea e un spin de care toți ne lovim
Ca un val care ne împinge către propriul destin
Și știm că prea puțini sunt cei ce ne susțin
Cei ce ne oferă un sprijin și speranța să trăim.
Viața se duce pe p*** ca sticla asta de vin
Risipim orice picătură, nu ne lăsăm până n’o golim
Și ne umple de venin gândul că o să găsim
Liniștea și pacea, doar atunci când o să murim