soldati – Versuri.pro

Don Baxter feat Chucho & Dizzy & Alecu & Shobi - Soldați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Codu’ Penal – Soldați feat. Don Baxter, Dizzy, ChuCho și Alecu’.
Să știe că ne-au băgat pe toți în aceeași oală,
Scoși din primele locuri din topuri și-n bară.
Copiii știu deja ce înseamnă muzica,
Au puterea de alege, nu-i mai poți controla.
Doamnă profesoară, vrem ore de hip-hop,
Vrem studii adecvate ca să dăm din cap.
Uite, chiar așa s-a exprimat copil de clasa a IV-a,
Care are ceva de spus, dar nu-l lasă tata.
Și de unde să învețe dacă nu de la noi?
Suntem soldații domnului și suntem contra război.
Fără de noi, capul românesc n-are nimic,
Suntem sarea și piperul, dar nu suntem la plic.
Așa că, pustiule, ia-ți o foaie și scrie ce simți,
Nu-i mai lăsa pe toți să te scoată din minți.
Exprima-te, cântă, învață, formează-te,
Și-n armata Zig-Zag înrolează-te.
Când am spus-o repede, poate n-ați înțeles,
Soldați Zig-Zag nu mor, că nu avem de ales.
Dau în ultima contera și scot fum după fum,
Înc-un fum îi tutunu’, dar ce-i mai bun și spun
Că muzica de la noi e război, toți vor să tragă,
Nu câștigă nimeni destul și-ncet o să cadă.
Sunt multe trupe, prea multe, care nu au nicio treabă,
Producătorii perverși singuri se piratează.
Nu deschid un subiect fumat,
Nu lansez un atac,
În România e stare de fapt, doar muzica e-n rahat.
Vrei să te fac un pic deschis muzicienilor fără minte,
Ce spun că rap-ul nu-i muzică, nu se cântă, sunt numai cuvinte.
Vechii compozitori, vă știți, încă compuneți de c***t,
Cei ce vă cântă piesele au un miros atrofiat.
Chemați artileria, suntem soldați de-o seamă,
Chemați și garda CNA, călare pe noi nu ne faceți.
Ar fi bine să bagi la cap, sunt un soldat zig-zag
Și-o să rămân așa odată ce-am intrat, că
Nu mă vând ca tarfele când văd dolari,
Vreau să cânt pentru bani, nu să mă f*t pentru ei.
Hei, toată lumea vorbește urât de noi,
Mâncarea de la gură nu v-o dăm, nici nu v-o luăm noi.
E prea multă invidie în muzică,
E un loc pentru toți, de ce atâta ură?
Sunt o grămadă de gaboni care ne iau peste picior
Și o grămadă de fraieri, baga-mi-aș p***-n morții lor
Mai e o parte cu p***-n gură dacă tot comentați
Și o grămadă de tarfe cu o mulțime de ratați
Și sunt mulți mai mulți care gândesc pervers
Pe care-i f*te grija de p***a mea și cum vorbesc
Ma doare-n p***, n-o să puteți să fiți ca noi
Țineți distanța de p***a mea 10 metri înapoi
Versuri mai lejer, înțelegerea e mai bună
Concluzia finală ai atracție la p***
O să scriu zi de zi pe foaie versuri cu p***
Pentru tine cel mai bun obiect care îți astupă gura
Deci toată noaptea faci m**e pe băutură
Nu te-ai săturat în p***a mea să tot te f*t în gură?
Și atunci știm toți suge p***a încă o dată
Dac vrei (dacă) să mă (dacă) găsești (dacă) sunt zi de zi (dacă) pe stradă.
Și tu ooh cu marele Cabron cu fratele meu Shobby în familie cu Don
Lumea plină de uimire s-a întrebat de la început
(Adică ce?) De unde sunt? Și de unde am apărut
Gresit să spui că sunt sint București sunt din Ploiești
Și dac nu mă crezi vino aici să mă găsești
Poate că nu reușești că am fost recrutat
De unitatea militară a soldaților zig-zag
MC de 4 lei se bagă în treaba noastră
Oo oo ne pisăm pe lirica voastră
Tehnica voastră matematică spune că
Nu ești UnderGround dacă faci bani din muzica
M-am gândit să fac un ban să fiu necomercial
Și cred că o să fac nu doar fără dar
Tu nici nu știi ce vrei privesc în ochii tăi
Și apoi m***s pe ei și te arunc la gunoi.
No no ho ia auzi ma
Am amai mulți dușmani decât președintele uneori
Lumea se uită urât pa mine că încerc să fac niște banișori ba
Ce dracu aveți în capu ala ma C***!?
Sant banii așa pentru tati sant ușor de luat ca
Pa strada sunt la fel ca pe hârtie
Cine ma întâlnit macar o data știe că
Nu poți să crezi așa mult cu oricine
Nu știi dacă vrea să îți facă rău sau vrea să îți facă bine,
Cât despre mine să știi că nu mai pot să înghit pastile
De la alții numa că sunt mai sus ca mine că
Ulcioru’ nu merge de multe ori la apă
Cine sapă groapa altuia tot el o să o încapă
Ce-aș putea să mai zic în continuare
L-am recrutat din nou pe ChuCho Es Royala Mare
Deci am Soldați vechi nu învechiți
Dar și Soldați noi foarte bine pregătiți!

Nichita Stănescu - Plantonul de Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Plantonul de noapte.
Soldații dorm cu un braț căpătâi
atât de destinși, că portocalie
pe chip le răsare fața dintâi
cea din copilărie.
Singur plantonul e treaz
și-i privește în tăcere.
Peste odihna lor, azi
el are putere.
Îi veghează privindu-i pe rând
cu privire tandră, ciudoasă
și deodată începe să scrie în gând
o lungă scrisoare acasă.

Chucho feat Don Baxter & Cabron - Soldați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Se știe că ne-au băgat pe toți în aceeași oală
Scoși din primele locuri din topuri și puși pe bară
Copiii știu deja ce-i muzica
Au puterea de-a alege, nu-i mai poți controla
D-na profesoară vrem ore de hip hop
Vrem studii adecvate ca să dăm din cap
Uite chiar așa s-a exprimat copil de clasa a 4 a!!
Care are ceva de spus dar nu îl lasă tata
Și de unde să învețe dacă nu de la noi
Suntem soldații Domnului și suntem contra război
Fără de noi hip hop-ul românesc n-are nimic
Suntem sarea și piperul dar nu suntem la plic
Așa că pustiule ia-ți o foaie și scrie ce simți
Nu-i mai lăsa pe toți să te scoată din minți
Exprima-te, cântă, învață, formează-te,
Și-n armata zig zag înrolează-te.
Când am spus-o repede poate n-ați înțeles
Soldații zig zag nu mor că nu au de ales
Stau în ultima frontieră și trag fum după fum
Înc-un fum nu-i tutun vreau ce-i mai bun și spun
Că muzica de la noi e război
Toți vor să tragă, nu câștigă nimeni destul și-ncepe să cadă
Sunt multe trupe, prea multe care n-au nicio treabă
Producătorii perverși singuri se piratează
Nu deschid un subiect fumat, nu lansez un atac
În România e instaure doar de muzică de rahat
Însă declar conflict deschis muzicienilor fără minte
Care zic că rapul nu-i muzică, nu se cântă, sunt doar cuvinte
Vechii compozitori, vă știți, încă compuneți de c***,
Iar cei ce vă cântă muzica au un miros apropiat
Chemați artileria, suntem soldați de nerapus
Chemați și garda CNA călare pe noi, nu ne-ați răpus.
Ar fi bine să bagi la cap, sunt un soldat zig zag
Și o să rămân așa odată ce-am intrat că
Nu mă văd ca Tar***e când văd dolarei
Vreau să cânt pt bani nu să mă f*t pt ei
Hei, toată lumea vorbește urât de noi
Mâncarea de la gură nu v-o dăm, nici nu v-o luăm noi
E prea multă invidie în muzică,
E un loc pt toți, de ce atâta ură?
Sunt o gramadă de gaboiri care ne iau peste picior
Și o gramadă de fraieri bagami’aș p**a în morții lor
Mai e o parte cu p**a’n gură dacă tot comentați
Și o gramadă de tar*e cu o mulțime de ratați
Și sunt mulți mai mulți care gândesc pervers
Pe care-i f**e grijile de p**a mea și cum vorbesc
Ma doare-n p**la n-o să puteți să fiți ca noi
Țineți distanța de p**a mea 10 metri înapoi
Versu-i mai lejer, înțelegerea-i mai bună,
Concluzia finală ai atracție la p**a
Pt că scriu zi de zi pe foaie versuri cu p**a
Pt tine-i cel mai bun obiect care-ți astupă gura
Deci toată noaptea faci m**e pe băutură
Nu te-ai săturat în p**a mea să te tot f*t în gură
Și acum știi tot, suge p**a încă o dată.
Zi tu ooooooohhhh noooooooo marele Cabron cu fratele meu Shobby în Familie cu Don
Lumea plină de uimire s-a întrebat de la început
De unde sunt și de unde-am apărut?
Greșești să spui că sunt din București… sunt din Ploiești
Și dacă nu mă crezi vino aici să mă găsești
Poate că nu reușești că am fost recrutat,
De unitatea militară a soldaților zig-zag
Mcee de 4 lei se bagă în treaba noastră
Oo oo ne pisăm pe lirica voastră
Tehnica voastră matematică spune că
Nu ești underground dacă faci bani din muzică
M-am gândit să fac cumva să fiu necomercial
Și decât să fac nu dau fără dar
Tu nici nu știi ce vrei, privesc în ochii tăi
Și apoi m****s pe ei și te arunc la gunoi.
No no ho ia auzi mă
Am mai mulți dușmani decât președintele, uneori
Lumea se uită urât pe mine că încerc să fac niște bănișori
Ba!! ce draq aveți în capu’ ăla?
C***??
Sunt bănișori pentru vodcă
Sunt foarte ușor de luat
Pe stradă sunt la fel ca pe hârtie
Cine m-a întâlnit măcar odată știe că
Nu poți să te f*ți așa cu oricine
Pt că nu știi dacă vrea să facă rău sau dacă vrea să-ți facă bine
Cât despre mine să știi că nu mai pot să înghit pastile
De la alții doar pt că sunt mai supți ca mine
Pt că ulciorul nu merge de multe ori la apă
Cine sapă groapa altuia tot el o să încapă
Ce aș putea să mai zic în continuare
L-am recrutat din nou pe Chucho
E royală mare deci,
Ce am soldați vechi, nu-nvechiți
Dar și soldați noi foarte bine pregătiți

Cosmin 13 - Luna Deșertului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pământul tremură, ultima revoltă
se aplică pe aceste sacre linii de pământ
natura arsă, primul foc determină oroarea
soldații-s puși pe combinație până când sfârșește eroarea
sângele fierbe în vene, munițiile ard de ură
primul uman căzut pe front, contactu’ cu natura
aici e iadu’, nu poți spune că
printre fumuri și baionete dragostea se vindecă
tinte deținute în capcana unor bombe
fronturi de atac frontal transformate în catacombe
în vreme de război se aplică forța
vad cum se zdruncină copacii și lumea arde ca torta
conflictul definește mulțimea dintre noi
inamicul este aproape plin de sânge și noroi
nimic nu-i determină pe ăștia
să sfârșească totu’ când metalu’ omoară ființe
maimuțe agresive cuprind măcelu’
în limite definite de niște puteri masive
sânge vărsat pentru o invenție umană
patrie, care desparte de concepția de „soră și frate”
tancurile au ținta pregătită
după munți de frică și durere
soldații-s liberă tăcere
gerul se face simțit
2 avioane au acoperit cerul, nu-s deloc uimit
când două bombe cad la pământ
și o explozie cuprinde moartea unui soldat frânt în vânt
asta e teatru’ de masacru
moare unu’, moare altu’, și nimic nu mai rămâne
cât a avut de suferit iarba
arsă de interesul uman
tunuri îndreptate către
alianta noastră,
o fracțiune de secundă și aș fi fost bombardat din viață
traume, când văd colegii mei dispăruți printre ruine
nu mai pot să văd altceva, descarc ultimele gloanțe
fără un scop anume, n-am încredere nici pretexte
lupt pentru mine și vreau să aduc un nume
vad blocuri zdruncinate
reflectate de un amurg tăcut ce se transformă în noapte
vad moarte când aproapele mă atacă
și îmi înfige în piept o lamă,
cad lent și părăsesc structura mamă

Codu' Penal - Soldați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Chucho:
Când am spus-o repede poate n-ați înțeles
Soldații zig-zag nu mor că nu avem de ales
Stau în ultima frontieră și fum după fum
Înc-un fum nu-i tutun, vreau ce-i mai bun, și spun
Că muzică de la noi e război, toți vor să tragă
Nu câștigă nimeni, destul și-ncepe să cadă
Sunt multe trupe, prea multe care nu au nicio treabă
Producătorii perverși singuri se piratează
Nu deschid un subiect fumat, nu lansez un atac
În România-i stare de…? doar muzică de rahat
Însă declar conflict deschis muzicienilor fără minte
Ce spun că reap-u nu-i muzică, nu se cântă, sunt numai cuvinte
Vechii compozitori, vă știți încă, compuneți de căcat
Iar cei ce vă cântă piesele au un miros apropiat
Chemați artileria, suntem soldați greu de răpus
Chemați și garda ce ne au călare pe noi, nu ne?

Shobby:
Sunt o grămadă de fraieri care ne iau peste picior
Și-o grămadă de fraieri, bagami-aș ****-n morții lor
Mai e o parte, cu ****-n gură dacă tot comentați
Și-o grămadă de tarfe cu o mulțime de ratați
Și sunt mulți mai mulți care gândesc pervers
Pe care-i f**e grijile că **** mea și cum vorbesc
Ma doare-n ***ă, n-o să puteți să fiți ca noi
Țineți distanța de **** mea 10 metri înapoi
Versu-i mai lejer, înțelegerea-i mai bună,
Concluzia finală, aia atracție la ****
Pentru că scrii zi de zi pe foaie, versuri cu ****
Pentru tine-i cel mai bun obiect care-ți astupă gura
Deci, toată noaptea faci m**e pe băutură
Nu te-ai săturat în **** mea să te tot f*t în gură
Și acum știi tot, suge **** încă o dată
Dacă vrei să mă găsești, sunt zi de zi pe stradă

Cabron:
Zii tu: ohhh noooo marele Cabron
Cu fratele meu Shobby în familie cu Don
Lumea plină de uimire s-a-ntrebat de la-nceput
De unde sunt și de unde-am apărut
Greșești să spui că sunt din București, sunt din Ploiești
Și dacă nu mă crezi vino-aici să mă găsești
Poate că nu reușești că am fost recrutat de
Unitatea militară a soldaților Zig-Zag
Mc de 4 lei se bagă în treaba noastră
Ohhhhh noooo ne p***m pe lirica voastră
Tehnica voastră matematică spune că
Nu ești underground dacă faci bani din muzică
M-am gândit să fac cumva să fiu necomercial
Și cred că o să fac nuntă fără dar
Tu nici nu știi ce vrei, privesc în ochii tăi
Și-apoi mă p*s pe ei și te arunc la gunoi

Don Baxter:
Am mai mulți dușmani decât președintele uneori
Lumea se uită urât pe mine că încerc să fac niște bănișori
Ce dracu aveți în capu’ ăla mă, c***t?
Sunt bănișori pentru că sunt foarte ușori de luat, că
Pe stradă sunt la fel ca pe hârtie
Cine m-a-ntâlnit măcar odată știe că
Nu poți să te f**i așa cu oricine, nu știi
Dacă vrea să-ți facă rău sau vrea să-ți facă bine
Cât despre mine eu să știi că nu mai pot lua pastile
De la alții doar pentru că sunt mai supți ca mine că
Ulciorul nu merge de multe ori la apă
Cine sapă groapa altuia tot el o să încapă
Ce-aș putea să mai spun în continuare
L-am recrutat din nou pe Chuchyo în Royala mare deci
Am soldați vechi nu învechiți
Dar și soldați noi foarte bine pregătiți

Constantin Bahrin - De la Cernăuți la Vale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De la Cernăuți la vale 1x Bis
S-a făcut o trecătoare
Tineretea mea
Trecătoare printre brazi, mai 1x bis
Trece trenul cu soldați
Of, inima mea
Uite, mama, trenul vine 1x bis
Și mă ia de lângă tine
Măicuța mea
Și mă duce-n zări străine 1x bis
Unde nu cunosc pe nimeni
Tineretea mea
Numai arma lângă mine 1x bis
Și batista de la tine
Mândruța mea
Pe batistă-i pusă o floare 1x bis
Să-mi șterg fața de sudoare
Mândruța mea
Trenu-i lung cu cinci vagoane 1x bis
Și mă duce-n lumea mare
Inimioara mea
Și prin Iași și Chișinău, mai 1x bis
Cale lungă și drum greu
Tineretea mea
De la Cernăuți la vale
S-a făcut o trecătoare
Of, inima mea

Camil Petrescu - Repaosul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum soarele, prea roșu, căzuse peste culmi,
Am străbătut păduri necunoscute.
(Tufișuri încâlcite printre ulmi sau plaiuri cu stejari bătrâni) înfrigurați, cu baionetele la armă
Și armele înțepenite-n mâni.
Urcam pe drumul plin de bolovani,
Lăsând în spate cea din urmă zi,
Pândeam, pândiți de negurile serii.
Gândind la fiecare bot de deal:
Aci va fi.
Și-acum suntem în marginea de sat
Dintr-un tărâm necunoscut și-apropiat.
Din culmi împădurite,
Reci obârșii,
A coborât
Pârâul cu pietroaie mari de munte.
În înserarea fumurie
Se-nnegurează orice amănunte
Căsuțele de var
Au singure contururi dibuite.
Ici, colo-n largul depărtării.
Pe coastă ard lumini —
Trădând, în sură ceață,
Doar bănuite locuri cu viață.
Pe drumul plin de praf și seară
Au coborât spre noi
Și ne privesc înfiorați
Copii, femei îngândurate,
Moșnegi cu mâna-n barbă.
Soldații în repaos,
S-au tolănit pe iarbă.
La lumina vie și scurtă-a lumânării
Comandanții enervați consultă hărțile,
Cu buzele uscate și ochii dilatați
Noi așteptăm.
Privind în toate părțile.
Alături baionetele sclipesc
Ca niște ochi egali și siguri.
În înserarea vaporoasă,
Ca o lanternă rotundă de foița roșie
Deasupra dealului împădurit, apare mare
Luna.
Lungit pe spate o privesc.
Cum se ridică luminând mirată,
Descrește tot mai galbenă
Și mai târziu
E cea de totdeauna.
Ți-aduci aminte seara minunată,
Seara ireală de august,
După-masă la măsuțe de bambus.
În parcul englezesc,
Ca-ntr-un decor superb de vis
Luna de argint
Pe-un cer de sticlă albastrie
Forfeca cu grație contururi,
Pentru fiecare ram și floare
Forme dedublate,
De alb și negru
Și parcu-ntreg cu arabescuri albe-negre
Părea subt bolta cerului
În golul clar
Ca subt un clopot magnific de cleștar.
Eu îți priveam extatic
Silueta și ovalul pur
Și îți ghiceam adâncul ochilor în umbră,
Căci toate se lămureau
Subt transparente draperii de întuneric
Și limpezimi lunare
Priveam cu toții luna
Și fără să gândești,
Întâmplător, îți amintești?
Ai murmurat, ai fremătat,
O paranteză luminoasă
A fluturat spre necuprinsu-albastru:.
«Și cei ce se târăsc pe câmpuri de bătaie! ».
O, fără să presimti ce drumuri se-ntretaie,
Un zâmbet vag ai ridicat spre astru.
Acum când totul s-a sfârșit de mult
Când am pierdut din mână
Misteriosul fir,
Uitat de mine însumi și de toți,
Bărbos, murdar, cu ghetele-ncărcate de țărână
-Iată,
Privesc de-aicea astrul,
Ca să-mi răsfrângă totuși
Raza privirii tale
Oricum, oricând,
La fel înduioșată.

Camil Petrescu - Primăvara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fusese o mocirlă de zăpadă
Pe cale de topire
Și noroi,
Care curgeau la vale în șuvoi.
Dar într-o săptămână vântul
A însănătoșit pământul.
În tranșee.
Cămăși spălate s-au întins la soare,
Prin colțuri de traverse,
Pe banchete,
Zvârlite la-ntâmplare.
Lucesc metalic tuburi de cartușe,
Baionete
Și-n dezordine
Pe jos, îți stau în cale
Saci de merinde, sape și mantale.
Căci noroiul lacom s-a zbicit
Și-a devenit,
Cu urmele-ntărite de bocanci,
O panglică de galbene tipare.
E soare.
În gropile adânci,
În care nu intrăm decât pe brânci,
În gropile întunecoase, greu mirositoare
Și încă pline de noroi,.
În care am bolit întreagă iarnă,
N-a mai rămas nici unul dintre noi.
Ca niște bolnavi pe o terasă de spital,
Atâta cât permite șanțul.
Soldații palizi au ieșit la soare
Și fericiți ei se salută cu surâsuri:.
E soare,
E peste tot o albă și fragilă sărbătoare
Timpurie,
Căci până și taluzul galben râde
Cu aere de aur bolnav de anemie.
Pe umerii-mbrăcați de dealuri
În verde crud, minor,
Pe văi care se-aleargă și se-alintă
Cu rotunjimi de valuri,
Peste pădurea totuși înnoită,
Ori cât de înnegrită,
E o ploaie delicată de lumină.
În umbră pete-ntârziate de gheață
Par țipete.
Iar printre pietre umede,
Sclipește proaspăt apa râului în vale,.
Pe când pe povârnișurile goale
Au apărut poteci nebănuite
Și-atâtea lucruri noi de sub zăpadă,
Căci sub imponderabila grămadă
De raze înmuiate, întregul peisaj
Ca un convalescent lungit pe spate,
Zâmbește către soare, mulțumit.
Prizonier,
Eu mă întreb zâmbind cum aș putea să fac
Să mă lungesc puțin
Pe coasta dulce și concavă
De pare o pânză verde de hamac.
Un camarad stăruitor mă cheamă
Grăbit, nervos,
De teamă
Să nu-nceteze până vin prin șanț
Miraculoasa scenă:
La doi pași de tranșee,
Pe coasta lină,
Un soldat își coase haina ruptă
Și infinit nepăsător,
Așa cum stă grecește,
Din când în când și-ntoarce față suptă
Spre cer, spre soare
Și zâmbește
În ploaia ireală de lumină.
Ascunși în șanț, soldații îl contemplă
Înspăimântați de alba nebunie,
Râzând cu prea multe mișcări nervoase.
Și-n timp ce omul coase,
Preocupat de-acum de amănunte
Ei îl văd în fiecare clipă
Cum cade, dur plesnit în frunte.
Dar ca pe tavă,
În iarbă
La douăzeci de pași apare
Un cap bălai de neamț sfios, cu barbă
Și cu mustăți de fire de otavă.
Se uită cu ochi vii, la cel pe care cad
Atâtea raze calde
Și râde luminos,
Cu fața înflorită
Stupid de fericire:
„Die
Sorine,
Kamerad!”

Camil Petrescu - Marș Greu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De nopți întregi luptăm din greu
Cu praful sec și setea,
Cu depărtarea neagră și perfidă.
Ni-e trupul în sudoare fiert,
Și-adânc prin țărâna lichidă,
Ca printr-un vad de heleșteu,
Târâm picioarele
Istovitor,
Inert.
Și ca o caravană prin deșert,
Care se pierde sufocată
În norii de nisip rătăcitor,
Prin negura de pulbere uscată,
De-abia mai răsuflăm
Căci din greoaie valuri sure,
Care ne-apasă tot mai greu pe cască,
În nări ni s-au clocit depozite impure,
Ca rămășițe-n filtrurile vechi.
Treptat,
Pe pleoape, pe obraji și pe urechi
Ni s-a cernut o mască
De catifea de praf,
Ce se coboară-adeseori
Pe ochii moi de lacrimi de urdori.
Cu toate că beșicile ne-nfig în carne ținte,
Sleiți noi ducem înainte
Picior după picior,
Împleticit
Stăruitor.
Nu știm
Nici unde mergem,
Nici unde ne găsim.
Alăturea de fiecare dintre noi,
La dreapta sau la stânga,
În față sau în spate,
Sunt alții,
De care ne lovim mergând,
Când ranița alăturea ne-abate.
De nopți întregi prin pulberea uscată
Și mai înecăcioasă decât fumul,
Mărșăluim spre miazăzi
Și
Cu cât mai mult înaintăm
Cu-atât mai lung e drumul.
Sleiți de sevă, sclerozați
Și sufocați de-atâta mers în turmă,
Noi ne mișcăm împinși din urmă,
Cum valurile unui rău se-mping
La vale unul pe-altul;
Și pe șoseaua grea de praf
Ne scurgem în coloană, fără șoapte,
Ca apa unui fluviu în noapte.
Înaintăm necontenit fără s-ajungem,
Deși lăsăm în urma noastră
Păduri și sate
Culcate, înecate-n întuneric.
Trudiți de-o sete arzătoare de holeric,
În noaptea fără de hotar
Mișcăm întruna,
Aproape în zadar.
Din când în când,
Când traversăm vreun pod,
Simțim pe rând,
Picioarele scăpate din năvod.
Întindem pentr-o clipă gâtul
Și iarăși ne reluăm săritul
Comun, de uriaș miriapod.
Târziu, spre-a doua zi,
Când prinde să se stingă al nopții candelabru
Un martor ar înmărmuri:
Mulțimea adormită în coloane
Se mișcă totuși ritmic și macabru,
Ca o strigoică-n căutare de organe.
Sunt zorile sau prafu-a devenit mai alb?
Ieșim cumva din haos?
Un șuierat
A descărcat magnetul
Care lega tiranic caravana.
Pentru repaos,
Coloana
S-a prăbușit în marginea șoselei,
Ca o fantoșă căreia i-ai scos scheletul.
Ca-n tintirim
Ne îngropăm,
Ne odihnim
Și fără nici o vorbă ne privim
Cu fețe descompuse de cadavre,
Schimbând surâsuri palide de javre
Domesticite, pocăite, resemnate.
Cum praful a-nceput să cadă,
Ce e părelnic abur să se vadă,
Și cum zăcem așa grămadă,
Mulțime
De brațe și picioare anonime,
În frăgezimea zorilor de rouă
Sub razele prelungi de răsărit,
Din depărtare de-ai privi,
Ți s-ar părea că-n șanțul lung a năvălit
O specie gigantică și nouă
De viermi masivi și cenușii,
Un alt semnal,
Noi tresărim
Și iar pornim.
Câțiva nu pot să se mai scoale.
Zadarnic ofițeri
Le dau târcoale,
Strigând la ei.
Li-s ochii albi ca scrumul
Și trebuie să-i creadă.
Rămân pe lângă șanțuri presărați.
Ca o cireadă
Care-și presară trecerea prin sat,
Nepăsătoare lepădând resturi, dovadă,
Coloana uriașă înseamnă-n urmă drumul
Cu cadavre de soldați sfârșiți ca scrumul.

Salvatore Quasimodo - Soldați Plângând Noaptea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nici crucea, nici copilăria, nici ciocanul
Golgotei, nici angelica memorie
n-ajung ca să zdrobești războiul.
Soldații plâng noaptea înainte
de moarte, sunt tari, cad
la picioarele vorbelor învățate
sub armele vieții.
Unități iubitoare, soldați,
anonime ecouri de lacrimi.