Snorri Sturluson 190

Tu, ce-amintirii noastre ai lăsatDe gheață și de foc mitologie,Tu, ce cruzimi cumplite pe vecieDe stirpea-ți săvârșite ai cântat,Simțit-ai în acele neguroaseDin urmă clipe-n luptă cum se frângeTrupu-ostenit, cum inima îți plânge.Simțit-ai cum îți intră frica-n oase.În negura Islandei încrețeșteSărata mare viforul turbat.Ți-e casa-mpresurata. NecuratPonos ai suferit. Te covârșește.Pălește spada capul tău plecat.Precum adesea-n cartea-ți … Citește mai mult