Saadi – Despre Smerenie

Căzând din nori în mare, un strop subțirese rușina de-a ei nemărginire.„Oriunde-i marea – eu ce sunt?„Și ea de este – eu nu sunt!”.Acest dispreț de sine-având temei,o scoică îl primi în sânul ei.Iar soarta, vrând pe veci să-l ocrotească,făcu s-ajungă o perlă-mpărătească.Schimbată-n măreție fu-ntreaga-i umilință.La poarta neființei bătând, primi ființă.Vezi, înțeleptu-alege-al smereniei veșmânt.Doar ramul … Citește mai mult