Heinrich Heine – Slăvită Fii Cetate
Slăvită fii, cetateCare-ai purtat cândvaÎn pântecele taleDe piatră, pe draga mea. Voi, porți și turnuri, spunețiPe unde-i, în ce loc?De viața ei răspundeți,Pe voi vă iau drept zălog. N-au turnurile vină,Nu se putea clintiCând draga mea, haină,Din orașu-acela fugi. Dar porțile-o lăsarăSă plece, într-ascuns.Când vrea să fugă-o proastă,Găsește ea porți de-ajuns.