Tadeusz Rożewicz – Nimic în Mantaua Lui Prospero

Caliban, sclavul,cel care a învățat graiul omenesc,așteaptă.Cu botul în gunoi,cu picioarele în rai,adulmecă omul,așteaptă.Nimicul sosește,nimicul în mantaua magicăa lui Prospero,nimicul din stradă și din gură,din amvon și din turn,nimicul din difuzoarese adresează nimiculuidespre nimic.Nimicul plămădește nimic,nimicul educă nimic,nimicul nu așteaptă nimic,nimicul amenință,nimicul condamnă,nimicul grațiază.

Agatha Bacovia – Fiori

Durerea mea, dă-mi mâna,Mă rătăcesc pe drum.Nu-i nimeni,Mă întunec.Sunt sclava taDe-acum.Stăpână-ndoliatăPe sufletu-mi tăcut,Ți-ai coborât enigmaDin larg necunoscut.Sub valurile sumbreMi-a înflorit iubirea.Și-n diamante negre,Mi-ai strâns nefericirea.PeStyxul tău, cu lacrimiȚi-am preamărit vecia.Durerea mea, dă-mi mâna,E moartă bucuria,Cu visele uciseMă prăbușesc pe drum.Nu-i nimeni,Mă întunec,Sunt sclava ta, de-acum!