Sisif – Versuri.pro

Emil Botta - Egali Cu Zero

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O arteră,
un aerian bulevard.
Şi la nr. 52
sorb din cupa vieţii şi eu,
necruţat de ani, de spate adus,
sorb rar şi visez
şi sunt altundeva,
la polul opus.
Şi visez Utopia
şi alte himerice.
Şi parcă prind grai
pereţii smintiţi,
vedenii colerice.
Şi, pierdut în oglindă,
mă înfioară
ochii pe care-i zăresc:
egalii cu zero,
altădată albaştri,
se făcură pe dată ca iadul.
Şi văd creieri de munte
şi urcuşul e greu,
sunt un trist alpinist,
Sisif sunt, al moliilor.
Şi cad şi recad,
un munte suind.

Leo Butnaru - Piatra Sisyfica și Pietre la Rinichi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Grație (sau… din cauza?) supraefortului necesar de-a
urca și de-a tot relua împinsul pietroiului spre culmi,
Sisif nu poate face pietre la rinichi – de cum apare vreun început,
un fir, două de nisip în rărunchi,
supraîncordarea trupului său le elimină,
încât Sisif are rinichii curați
ca la naștere.
Însă unii răutăcioși zic că
starea perfectă a organelor în cauză
se datorează faptului că – prin blestem – Sisif
nu are barem o pauză pentru un pahar de vin,
nu că pentru chefuri în draci,
fără măsură,
care atacă rinichii, ficatul,
agravând blestemul,
ingrelând păcatul.

Nina Cassian - Sisif

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mi-am făcut un sentiment
din frig amestecat cu piatră liliachie,
un sentiment solid ca o casă
în care cresc un șoarece
pentru ca, din când în când, să-mi ronțăie singurătatea
și-atunci singurătatea mea găurită
e un fluier pe care cânt melodii atât de acute,
încât se prăbușește casa.
și-atunci îmi fac un sentiment
din frig amestecat cu piatră liliachie

Ara Alexandru Șișmanian - Sisif

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

E o întrebare dacă în curând va mai fi posibil –
să fii om pe planeta aceasta –
și cu ce preț – cu ce sisifică trudă.
Buzele de avis ale porții.
Poarta e chip –
poarta e un chip plin de privirea atât de străină lumii.
Poarta e ochiul orb.
Zdrențele imposturii… –
și pomul ascuns în poem.
Da, de câtă recunoaștere este oare nevoie –
ca să dispară lumea – acest loc al alienării absurde…
Fir de abis se-nalță rugăciunea prin noaptea sacră.
Ea se evaporă de pe buze –
de parcă misterioase cuvintele –
ar privi.
Urcă clipele – mici păsări de lumină –
fire de ciudat labirint zburător.
Bătrânul zbor cu timp de labirint –
cuvântă – iar aripile îngerilor uitați –
sunt umbre avisale de cuvinte.
Melancolic coboară sisif –
pe străinele pante –
acum că bolovanul s-a înălțat –
strălucind la cer.