siria – Versuri.pro

Eugenio Montale - Siria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Spuneau cei vechi că poezia
e-o scară către Dumnezeu. Nu-i poate – așa
de mă citești. Dar am știut-o-n ziua
când mi-am găsit iar vocea pentru tine,
amestecat fiind cu nori și capre
semănate prin râpi să pască stuf
și mărăcini, iar descărnatul chip
și-l confundau soarele și cu luna,
motorul se stricase, și-o săgeată
de sânge pe o stâncă însemna
drumul spre Alep.

Konstantinos Kavafis - În Port

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Emis, bărbat de douăzeci și opt de ani, venise-n portul sirian
la bordul unui vas din Tinos,
cu gând să-nvețe meșteșugul de parfumar.
În timpul traversării, însă, căzu bolnav. Și-abia
ajuns la țărm, se sfârși. Înmormântarea lui, foarte modestă,
aici a avut loc. Nu mult-nainte de-a se stinge,
îngăimase ceva despre „acasă… părinți împovărați de ani”.
Dar nimeni nu știa cine erau,
nici ce patrie-avea, în vastul spațiu panelenic.
Mai bine-așa. Căci pe când el
zace-ngropat în portu-acesta,
părinții săi pot măcar nădăjdui, crezându-l încă viu.

Konstantinos Kavafis - Sofist Plecând din Siria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sofistule vestit,
ce tocmai pleci din Siria,
cu gândul de a scrie
ceva despre-Antiohia,
de Mevis, în opera ta,
să pomenești se cade.
De Mevis cel vestit
– fără tăgadă –
tânărul cel mai admirat
și cel mai îndrăgit
din toate din toată Antiohia.
Nici unul dintre tinerii
ce duc cu el același fel de viață,
nici unul nu-i răsplătit
regește, cum e Mevis.
Ca să-ți petreci cu Mevis
măcar două-trei zile,
adesea i se oferă
chiar și-o sută de stateri.
Am spus „din Antiohia”,
dar nici în Alexandria
și nici la Roma chiar
nu cred ca să existe un tânăr cum e Mevis
atâta de râvnit.