Șiretenie – Versuri.pro

Stefania Rares - Vino, Bade, Serile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vino, bade, serile,
Bade, bădișorul meu,
N-asculta mustrările,
Bade, bădișorul meu,
N-asculta mustrările,
Bade, bădișorul meu,
Și-ți uita cărările,
Să vii, bade, pe-nserat,
Bade, bădișorul meu,
Când vecinii s-or culcat,
Bade, bădișorul meu.
Să nu vii așa devreme,
Bade, bădișorul meu,
Când vecinii taie lemne,
Bade, bădișorul meu,
Vecinele strâng surcele,
Bade, bădișorul meu,
Și ne-or scoate vorbe rele,
Bade, bădișorul meu,
Vină, bade-ncetișor,
Bade, bădișorul meu,
Fără urmă de picior,
Bade, bădișorul meu.
Vină, bade, prin ogradă,
Bade, bădișorul meu,
Cărarea să nu se bată,
Bade, bădișorul meu,
Vin’ pe poarta din rogoz,
Bade, bădișorul meu,
Că țâțâna-i din pai gros,
Bade, bădișorul meu,
Și clespu-i mai ciotoros,
Bade, bădișorul meu,
Când pui mâna pică jos,
Bade, bădișorul meu.
Spune-mi, bade, dacă poți,
Bade, bădișorul meu,
Nu sta noaptea pe la porți,
Bade, bădișorul meu,
Că te-a face lumea hoț,
Bade, bădișorul meu,
Și te-or lătra câinii toți,
Bade, bădișorul meu.
– Eu nu-s hoț de buzunare,
Mândră, mândrulița mea,
Eu sunt hoț de fete mari,
Mândră, mândrulița mea,
Zău, că te-aș fura și mâine,
Mândră, mândrulița mea,
Cu căruță să nu sune,
Mândră, mândrulița mea.

Jean De La Fontaine - Maimuțoiul și Motanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În casa unui om din vremea veche,
Trăia o-mpielitată de pereche:
Un maimuțoi
– Pocitul Maimuțila –
Și un cotoi
– Cumătrul Motănila.
Când dispărea slănina, brânza, cașul,
Nu căuta pe la vecini făptașul..
Ci cum ședeau, odată, la vatră lighioanele
Și urmăreau cum se coceau castanele,
Un îndoit folos credeau c-ar scoate
De-ar izbuti să le mănânce toate,
Făcându-și lor un bine și altuia un rău.
Și maimuțoiul, marele mâncău,
i-a spus: – Fârtate napârstoc,
Tu ești mai priceput ca mine, zau.
Ce-ar fi să scoți castanele din foc?
Zis și făcut!
Fârtatul priceput
A și-nceput
Să scoată cu gheruța
Castanele din foc,
În vreme ce maimuța
Le și mânca pe loc.
Când se ivi o slugă,
O rupseră la fugă.

Ion Creanga feat Nicu - Ursul Păcălit de Vulpe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăieri. Făcându-se ziua albă, vulpea ieși la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare.
Șezând vulpea cu botul întins pe labele dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea ridică puțin capul și uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de doi boi.
– „Bun!” gândi vulpea. Iaca hrana ce-o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi moartă.
Carul, apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: „Aho! Aho!” Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape, și văzând-o că nici nu suflă, zice: „Bre, da cum naiba a murit vulpea asta aici?! Tii!.. ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoi”. Zicând așa, apucă vulpea de după cap și trântind-o până la car, se opintește și-o aruncă deasupra peștelui. Apoi strigă la boi: „Hăis! Joian, cea! Bourean”. Boii pornesc.
Țăranul mergea pe lângă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute ca să ajungă degrabă acasă și să ieie pielea vulpii.
Însă cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. Țăranul mâna, carul scârțâia și peștele din car cădea.
După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, biniii.. șor! sare și ea din car, și cu mare grabă, începe a strânge peștele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ie, îl duce la vizuina sa și începe a mânca, că taaa.. re-i mai era foame.
Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.
– „Bună masa, cumătră! Tiii! da ce mai de pește ai! Dă-mi și mie că taaa.. re mi-i poftă!”
– „Ia mai pune-ți pofta-n cui, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ți-i așa de poftă, du-te și-ți moaie coada-n baltă, ca mine, și-i avea pește să mănânci.”
– „Învață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele.”
Atunci vulpea rânji dinții și zise:
– „Alei, cumătre! da nu știi că nevoia te duce pe unde nu ți-e voia și te învață ce nici nu gândești? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Du-te disară la băltoaga cea din marginea pădurii, vâră-ți coada în apă și stai pe loc, fără să te miști, până despre ziuă; atunci smuncește vârtos spre mal, și ai să scoți o mulțime de pește; poate îndoit și întreit decât am scos eu.”
Ursul ne mai zicând nici o vorbă, alergă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurii, și-și vâră în apă toată coada!..
În acea noapte începuse a bate un vânt rece, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheța zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului, ca într-un clește. De la o vreme, ursul ne mai putând de durerea cozii și de frig, smuncește odată din toată puterea. Și sărmanul urs! în loc să scoată pește, rămâne făr de coadă!
Începe el acum a mormăi cumplit, și-a sări în sus de durere. Și-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar șireata vulpe știe cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieșise din vizuine și se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; și când văzu pe urs că vine far de coadă, începu a striga:
– „Hei, cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom, și-ai vrut să nu mai rămână pești în baltă?”
Ursul, auzind că încă-l mai ia și-n râs, se înciudează și mai tare, și se repede iute spre copac; dar gura scorburii fiind strâmtă, ursul nu poate să încapă înăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig și începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, și să-i deie de cheltuială.. Dar când apuca ursul de piciorul vulpii, ea striga: „Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă, că tragi de copac”.. Iar când anina cârligul de copac, striga: „Văleu, cumătre! nu trage, că-mi rupi piciorul!”
În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.
Și iaca așa, a rămas ursul păcălit de vulpe!

Niculina Stoican - Hai, Nană, la Primărie!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Hai, nană, la primărie
Să-mi dai toată averea mie,
Să-mi dai avere și casă
Că sunt mândra ta frumoasă.
Că așa te-ai lăudat,
Nană, peste tot prin sat,
Că-mi dai tot, rămâi sărac,
Numai ca să-ți fac pe plac.
Îmi dai caii și-o căruță
Numai ca să-ți fiu drăguță,
Îmi dai tot ce-ai strâns o viață
Numai să te țin pe brață.