Elena Farago – Șireata

Viorica, fata mamei,Cea cuminte și curată,Și-a făcut, mâncând cireșe,Pe furiș, pe șorț, o pată….Și-acum stă-ntr-un colț și plânge:„Doctorul e vinovatȘi c-o să mă certe mama,Și că șorțul l-am pătat!”.Mama intră-ncet pe ușă;Ea tresare și-ntinzândMâinile deasupra petei,Plânge-ntruna suspinând.– De ce plângi, fetița mamei?– Plâng că doctorul ți-a spusSă nu-mi dai de loc cireșe,Și tu în dulap … Citește mai mult

Arthur Rimbaud – Șireata

Charleroi, octombrie 1870.Brusc, în sufrageria cea brună, cu mirosDe fructe şi vopsele, înşfac o farfurieCu nu ştiu ce mîncare din Belgia, fălosÎn uriaşul scaun, cum mi se cade mie.Ascult, mut, orologiul şi fericit mă-ndop.Uşa, bucătăriei acum dă să se crapeŞi şuljnica apare, dar nu ştiu cu ce scop;Baticu-i ştergăreşte e desfăcut aproape.Şi, tot plimbînd un … Citește mai mult