Mircea Micu – Rar
Atât de rar și-atât de fără sensMai cânt și eu o salcie de verde.Orașul greu, neutru și imensÎn somnolența lui de fum mă pierdeCa pe-o șopârlă circulând invers.Ma scol în zorii zilei ca bunicu,Sudoarea nopții mă mai ține-n frâuPrivește oglinda, eu sunt Mircea MicuCare sătul de smog și de desfrâuM-aș sinucide printr-un spic de grâu.