singuratate urbana – Versuri.pro

Mircea Vintila - Un Om pe Niște Scări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În lumea plină de urmări
Eu sunt un om pe niște scări
În sus ce e? În jos nimic.
În jos ce? În sus nimic.
Vorbesc cu ceilalți care au fost,
Și-n sus și-n jos și-n luni de zid
Eu însumi spun de locurile
Pe unde am fost, nu e nimic.
Eu însumi spun de locurile
Pe unde am fost, nu e nimic.
Vecinul meu prăsește ciori,
Vecina mea prăsește farduri,
Eu sunt un om pe niște scări
Și-un câine bulucind prin garduri.
Eu sunt un om pe niște scări
Și-un câine bulucind prin garduri.
Odată, de mai multe ori
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări,
Decât căzute-n foste garduri.
Decât căzute foste scări,
Decât căzute-n foste garduri.
Vecine, domnule străin
Nu înțeleg ce aveți cu mine?
Știu scările ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe aici,
Portarul poate spune,
Că am ambiții foarte mici.
Portarul poate spune,
Că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe acasă
De ce vă supărați când vin?
Arare talpa mea apasă
Pedalele cu pas străin.
Arare talpa mea apasă
Pedalele cu pas străin.
Vecinul meu prăsește ciori,
Vecina mea prăsește farduri.
Abia m-am ridicat din garduri
Și mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niște scări.
Și mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niște scări.
Și dacă vreți să fim baladă
Și fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc, nervos, la moartea mea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un porc, nervos, la moartea mea
Și acuma vă implor zâmbiți,
În lumea plină de urmări,
Voi care fard și ciori prăsiți,
Întunecați și spălăciți,
Lăsați-mă să fiu pe scări.

JerryCo feat Doddy - În Inima Orașului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Credeai că viața e după ușă,
Ai vrut o cheie și ai găsit-o când ai devenit femeie.
Acum vrei doar să fii copilă iar,
Să alergi după fluturi prin grădini, să n-ai
Habar. Inima nu ți-o mai asculți,
Brațele dezamăgirii te-au lăsat prea mulți.
Oricât ascunzi durerea în pahar,
Ochii nu mint, vor să plângă iar.
Și în chirie ți-e greu, în muncă te-neci,
Bărbații vor joacă și…
Tranvaiele sunt lente, vacanțe rar,
Îți vine să îți iei fusta aia scurtă, tocuri mari.
Nu e nimic mai rău să încerci să dormi
lângă o pernă care nu îți dă somn.
Fericirea ta pare că e doar un tren pierdut,
În inima orașului.
Fiecare cu ale lui, oamenii sunt toți ai nimănui
În inima orașului.
Nu căuta dragoste noi, nu în inima orașului.
În inima orașului..
Credeai că în inima orașului,
E doar iubire ca în cărți,
Căutând puțină simpatie, te-ai rătăcit ca noi toți
Acum te uiți mai mult în jos,
Doar telefonul vede zâmbetul tău frumos.
Lumea e condusă de bărbați, realizezi,
Când ești angajatul lunii ani de zile și nu promovezi.
Șeful își face ochi și uneori vrei să accepți să scapi de tot.
Și nu e nimic mai rău decât să încerci să dormi
lângă o pernă care nu îți dă somn.
Fericirea ta pare că e doar un tren pierdut,
În inima orașului.
Fiecare cu ale lui, oamenii sunt toți ai nimănui
În inima orașului.
Nu căuta dragoste noi, nu în inima orașului.
În inima orașului..
Fii de oțel, ca armura!
Aici parcă totul merge pe dos,
Toată lumea vrea să te vadă jos.
Lăcomia și ura vor să facă din orice curajos
Până mâine cel mai mare fricos.
Fiecare cu ale lui, oamenii sunt toți ai nimănui
În inima orașului.
Nu căuta dragoste noi, nu în inima orașului.
În inima orașului..
În inima orașului..

Daniel Vişan-Dimitriu - Cerneluri pe Ziduri Străine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În orașul-n care norii se revarsă cu tristețe,
Pașii ei urmează calea pelerinelor răzlețe,
Pe sub ziduri și balcoane, pe sub streșini picurânde,
Peste dalele spălate de șuvoaie spumegânde.
Ține strâns, la piept, ascunsă de-o privire indiscretă,
Geanta plină de vopseluri, de creioane și de cretă,
Așteptând să treacă ploaia și să poată iar să scrie
Despre gânduri ce-o frământă și o macină de vie.
Pe un zid al unei case, ce-a fost scris, s-a șters. Oftează
Și privește înspre norii ce-o încurcă. Nu cutează
Rânduri noi să mai aștearnă, un mesaj să mai trimită
Celui care-n visuri, noaptea, îi apare și-o agită.
A tot scris pe uși, pe ziduri, pe asfalt și pe sub poduri,
Tot ce-a vrut ca el să afle, mai pe față, mai în coduri,
Dar n-a scris măcar o dată, peste zidul de adio,
Ce-ar fi trebuit să scrie. Doar de-acolo el ar ști-o.
Ploaia s-a oprit. Își scoate un penel și, din vopseluri,
Își alege pe acelea care-i par acum cerneluri
Bune de întins pe ziduri gândurile ei răzlețe,
În orașul-n care norii se revarsă cu tristețe.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol. “Eterna căutare”)

Pasărea Colibri - Un Om pe Niște Scări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E lumea plină de urmări
Eu sunt un om pe niște scări
În sus ce e? În jos-nimic
În jos ce e? În sus-nimic.
Vorbesc cu ceilalți care-au fost
Și-n sus și-n jos și nu-i dezic
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu prășește ciori
Vecina mea prășește farduri
Eu sunt un om pe niște scări
Și-un câine ulucind prin garduri.
O dată, de mai multe ori
Căci ce pot fi aceste garduri
Decât căzute foste scări
Decât căzute foste garduri.
Vecine, domnule, străine,
Nu înțeleg ce-aveți cu mine
Știu, scările ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe-aici
Portarul însuși poate spune
Că am ambiții foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasă
De ce vă supărați când vin?
Arare talpa mea apasă
Pedalele cu pas străin.
Vecinul meu prășește ciori
Vecina mea prășește farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Și mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niște scări.
Și dacă vreți să fiu baladă
Și fiindcă eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez să cadă
Un corb nervos la moartea mea.
Și-acuma vă implor zâmbiți
În lumea plină de urmări
Voi care farduri și ciori prășiți
Întunecați și spălăciți
Lăsați-mă să fiu pe scări!
Na na na Na na

Ion Miloș - Oameni Pustii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Străzi goale
Case în uniformă
Oameni pustii
Adormiți în fața televizorului
O umbră
A ieșit cu câinele afară
Banii lucesc în loc de lămpi
O țeastă neagră a venit
Să admire drumul fericirii
Stelele se ceartă cu bufnițele
Singurătatea bate la fereastră
Ușile restaurantelor
Se închid și se deschid
Ca niște guri
Inima ar iubi
Corpul ar vrea să se culce
Mâine e zi de lucru.

Andre - Ultimul Metrou De Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

I:
Stații reci ne trec prin față
Alte albe, culoare de gheață
Fug în noapte, uși închise
Aurolaci cuprinși de vise
Vagabonzi goniți pe trepte
Soarta sorților nedrepte
Ai venit lângă mine aproape,
În ultimul metrou de noapte
M-ai plăcut, foarte mult
Ochii tăi m-au chemat
Poate vrei să-mi spui ceva
Cred că însă ești prea timid
Și te-ai pierdut.

Refren:
Spune-mi cine ești
Spune-mi ce dorești? (Spune-mi ce dorești?)
Nu te fâstâci, nu te înroși
Sunt o pustoaică ce vrea să te cunoască.

II:
Stau la geam, mă uit afară
Alte umbre încep să apară
Simt cum inima îmi bate,
Gândul se transformă-n șoapte
Amintiri, surâs de-o clipă
Diamantul se implică
De-alminteri te simt aproape
În ultimul metrou de noapte.

Refren:..
Hei, trezește-te
Eu sunt prea directă?.

Refren:.