simțuri – Versuri.pro

Ezra Pound - Arta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Arsenic verde pe-o pânză ca albușul de ou, / Fragi zdrobiți! Haide, hai să ne-ospătăm ... →

Gabriela Melinescu - Vorbirea Unei Fete Mute

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mirosul în mansarde vine într-un val.
Întrece corpul care urcă scara.
Sufletul vine înaintea
caselor și mușchilor de cal
și îți dilată tremurată nara.
Cum aburul dintr-o fierbinte cană,
cum fumul din încins ulei,
mirosul vine stors dintr-o ființă
cu tot ce strict îi aparține ei.
Miros de rădăcini zvâcnind
adulmecate de greșeala noastră
de a le despărți de trup,
miros de carne lichidă, albastră.
Duhori de fiară din care s-a smuls
puterea ei și-am îmblânzit-o iute,
miros deasupra laptelui nemuls,
vorbirea unei fete mute.
Și înspăimântător mirosul tare,
pe care-l bănuiești din cer
târându-se în bolile divine,
intrând în spațiile lucrurilor puse-n ger,
ramificând articulațiile lor feline.

Magda Isanos - Auz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Toate le-aud
Și-auzul încă mi-i crud.
Clopotul sângelui molatec, rotund
ține veștile care nu mai pătrund.
Ține veștile de la stea,
să n-ajungă în inima mea.
Ține veștile de la șerpii de casă,
Și-n amiaza cuprinsă mă lasă
să cad și s-adorm profund,
clopotul sângelui molatec, rotund.

Jeremih feat 50 Cent - 5 Simțuri (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am să fiu sincer cu tine,
Mă aștept să mă placi.
Vreau să spun ce nu e de plăcut?
Sunt încrezător,
Am un bun simț al umorului,
Sunt amuzant,
Sunt acel gen de persoană cu care te poți distra (hahaha).

Refren:
Mă poți auzi, baby?
Dacă asta arată bine, mă întreb ce gust are?
Baby, dacă-ți ating corpul,
Te aud strigându-mi numele.
Vrei să-mi șoptești că este a ta?
Fată, miroși atât de bland și pur,
Tu-mi controlezi simțurile, baby, toate simțurile mele.

E ca și cum totul e bine, când te ating și tu atingi (unu)
Miroase ca cerul, mai bine ca o lalea (doi)
Iubirea ta lasă-mă s-o gust, vino aici și lasă-mă s-o gust (trei)
Ori de esență, baby, nu le arunca.
Îți voi spune ce gândesc, îmi vei asculta gândurile (patru)
Deci îmi poți vedea viziunea, nu te vei rătăci niciodată (cinci)
Dacă urmezi instrucțiunile mele, fată, eu voi fi ceea ce ai nevoie.
Mi-am pus încredere în tine, acum pune-ți încrederea în mine (simțuri).

Refren:……..

Voi fi un prieten adevărat, cineva în care să crezi
Îți voi da libertate, necondiționată
Dacă noaptea asta e noaptea ei? E noaptea ei.
Doar întoarce-te la mine mâine, bine?
Nu sunt într-o bătălie, nu sunt într-o ##??
Sunt în obținerea de hârtie, hârtie suflare, am fi piticirea
A vede

Jorge Luis Borges - Orbul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De la nașterea mea, din secolul trecut,
din amfora concavă, din puțul adânc,
timpul meticulos, care-i prea scurt în memorie,
mi-a tot răpit formele clare ale acestei lumi.
Zilele și nopțile au măcinat profilurile
buchiilor și chipurile iubite de mine.
Ochii mei scurși interogau în van
bibliotecile pustii și pupitrele goale.
Albastru și roșu-nchis nu-s decât o ceață,
sunt două voci inutile. Oglinda mea
e o lagună de culoare cenușie.
În grădină, amicii mei, eu
văd trandafirul trist cu petale gri.
Acum îmi dăinuiesc doar formele galbene
și văd suficient, pentru-a vedea coșmaruri.

Rodica Elena Lupu - Exercițiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cu ochii / asculți / mai bine. / Nu însă atunci / când asculți / ... →

Rainer Maria Rilke - Orbul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Paris.
Umblă și-ntrerupe-orașul, des,
ce pe locu-i stins e doar o umbră,
cum prin clara ceașcă trece, sumbră,
o spărtură. Și pe el se țes,
în răsfrângeri, lucruri fără nume,
că pe-o frunză; el nu le pătrunde.
Numai simțu-i treaz, de pare-o lume
că-ar cuprinde în mărunte unde:.
un obstacol, o tăcere grea –,
parcă-ar sta pe cine să aleagă
și-și ridică, fără s-o retragă,
mâna, ca și cum s-ar cununa.

Omar Khayyam - Ce-Mi Tot Vorbiți de Cele Patru Elemente

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce-mi tot vorbiți de cele patru elemente, / De simțurile cinci – gărzi vigilante? / ... →

Ion Caraion - Puncte de Vedere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aveți grijă de simțurile voastre
așa cum are natura grijă de rădăcini
și aveți grijă de rădăcinile voastre
așa cum ele au grijă de prosopopeea fântânilor.
Dacă aș zbura aș vedea lucruri
care ca pieton îmi scapă
dar n-aș mai vedea ce vede pietonul
și ar însemna că sunt orb
Asta vă spun Și totuși eu zbor Și totuși
zborul tău piere Dar voi luați aminte
la simțurile voastre ca niște puncte de vedere Asta vă spun.
Dacă aș închide ferestrele cartea lumina robinetele telefonul
aș auzi tăcerea ca pe o apă continuă
dar n-aș mai auzi vorbele
și surzenia ar măcina vânt unui țărm vinovat ori
la ce mi-ar folosi atunci păsările seninul chemarea
sau himera –
sub atâta zăpadă bătută în cuie?.
Aveți grijă de rădăcinile voastre cum are
limba grijă de podul palmelor
Asta vă spun: e un venin în tăcere….
Dacă nebunia ar fi o piatră o ecuație o uitare
dacă mi-aș pierde amintirea
dacă degetele mele ar fi helicoptere sau orașe
întâmplările s-ar prăvăli și strecura fără biografie
și fără înțeles pe dedesubtul subsuoarelor
nuielele ar înțepa ca șerpii jupuiți dar
n-aș mai putea dezmierda nici o femeie și nici
un copil și lumea ar deveni lichid fără cântec….
Asta vă spun
Totuși –
aveți grijă de copilăria lumii
și-aveți grijă de simțurile și rădăcinile voastre
așa cum are natura grijă de ritmuri.
Dacă n-aș mai ști gustul soarelui al ploii
al ideii și al libertății
dacă frunzele mele
dacă umbrele mele
dacă prisăcile mele
n-ar mai semăna cu mireasma
și n-ar mai mirosi a speranță –
ce gust ar mai avea mierea și soarele și libertatea și
la ce-ar fi bun gustul și
la ce-ar mai fi bună speranța
și simțurile la ce-ar mai folosi?.
De aceea vă spun:
aveți grijă de simțurile voastre ca de stăpânii
și de supușii voștri
Și-aveți grijă de rădăcini
(că-n ele sunt fructele)
De rădăcinile voastre-ngrijiți-vă
așa cum ele se-ngrijesc de prosopopeea fructelor o fântână
Și dacă luați trenurile-n sens invers,
atunci căutați umbra tatălui care n-a avut
voie să dea fericire altora….
eu știu ce spun.
căutați-o până veți îmbătrâni
și nu uitați că e-n haos Asta vă spun.
Și aveți grijă de rădăcinile voastre ca de semințele
haosului la interogarea magilor

Nichita Stănescu - Elegia a Zecea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sunt.
Sunt bolnav. Mă doare o rană
călcată-n copite de cai fugind.
Invizibilul organ,
cel fără nume fiind,
eauzul, nevăzul,
nemirosul, negustul, nepipăitul
cel dintre ochi și timpan,
cel dintre deget și limbă, –
cu seară mi-a dispărut simultan.
Vine vederea, mai întâi, apoi pauză,
nu există ochi pentru ce vine;
vine mirosul, apoi liniște,
nu există nări pentru ce vine;
apoi gustul, vibrația umedă,
apoi iarăși lipsă,
apoi timpanele pentru leneșele
mișcări de eclipsă;
apoi pipăitul, mângâiatul, alunecare
pe o ondulă întinsă,
iarna-nhețată-a mișcărilor
mereu cu suprafața ninsă.
Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav
de ceva între auz și vedere,
de un fel de ochi, un fel de ureche
neinventată de ere.
Trupul ramură fără frunze,
trupul cerbos
rărindu-se-n spațiul liber
după legile numai de os,
neapărate mi-a lăsat
suave organele sferei
între văz și auz, între gust și miros
întinzând ziduri ale tăcerii.
Sunt bolnav de zid, de zid dărâmat
de ochi-timpan, de papilă-mirositoare.
M-au călcat aerian
abstractele animale,
fugind speriate de abstracți vânători
speriați de o foame abstractă,
burtile lor țipând i-au stârnit
dintr-o foame abstractă.
Și au trecut peste organul ne-nveșmântat
în carne și nervi, în timpan și retină,
și la voia vidului cosmic lăsat
și la voia divină.
Organ pieziș, organ întins,
organ ascuns în idei, ca razele umile
în sferă, ca osul numit
calcaneu în călcâiul al lui Ahile
lovit de-o săgeată mortală; organ
fluturat în afară
de trupul strict marmorean
și obișnuit doar să moară.
Iată-mă, îmbolnăvit de-o rană
închipuită între Steaua Polară
și steaua Canopus și steaua Arcturus
și Casiopeea din cerul de seară.
Mor de-o rană ce n-a încăput
în trupul meu apt pentru răni
cheltuite-n cuvinte, dând vamă de raze
la vămi.
Iată-mă, stau întins peste pietre și gem,
organele-s sfărâmate, maestrul,
ah, e nebun căci el suferă
de-ntreg universul.
Mă doare că mărul e măr,
sunt bolnav de sâmburi și de pietre,
de patru roți, de ploaia măruntă
de meteoriți, de corturi, de pete.
Organul numit iarbă mi-a fost păscut de cai
organul numit taur mi-a fost înjunghiat
de fulgerul toreador și zigurat
pe care tu arenă-l ai.
Organul nor mi s-a topit
în ploi torențiale, repezi,
și de organul iarnă, întregindu-te,
mereu te lepezi.
Mă doare diavolul și verbul,
mă doare cuprul, aliorul,
mă doare câinele, și iepurele, cerbul,
copacul, scândura, decorul.
Centrul atomului mă doare,
și coasta cea care mă ține
îndepărtat prin limita trupească
de trupurile celelalte, și divine.
Sunt bolnav. Mă doare o rană
pe care o port pe tavă
ca pe sfârșitul Sfântului Ioan
într-un dans de aprigă slavă.
Nu sufăr ceea ce nu se vede,
ceea ce nu se aude, nu se gustă,
ceea ce nu se miroase, ceea ce nu încape
în încreierarea îngustă,
scheletică a insului meu,
pus la vederile lumii celei simple,
nerăbdând alte morți decât morțile
inventate de ea să se-ntâmple.
Sunt bolnav nu de cântece,
ci de ferestre sparte,
de numărul unu sunt bolnav,
ca nu se mai poate împarte
la două țâțe, la două călcâie,
la două picioare în alergare
neputând să rămâie.
Ca nu se poate împarte la doi ochi,
la doi rătăcitori, la doi struguri,
la doi lei răgind, și la doi
martiri odihnindu-se pe ruguri.