simfonia tacerii

Priveam în întuneric şi-i ascultam tăcereaÎn care, printre note cu aripi de pustiu,Se rătăcise una cu iz de cafeniuCa negurii tăcute să-i laude puterea.Întreaga simfonie, cu pacea ei deplină,Părea înlăcrimată în portu-i liniştit,Dar nota-ceea falsă crea un zumzăitDe aripă-n tenebre, de fals, minciună, tină.Un râs crispat, malefic, ruptură-n portativ,O zbatere de note cernute spre abis,O-nchipuire … Citește mai mult