simbolism moarte – Versuri.pro

Gabriela Melinescu - Un Cal Scump

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Are tata un scump cal,
Aflat în ultimul hal
şi zbanghiu
privind răsucit într-un burghiu.
Pe deasupra este ros,
I se vede şi un os perforat.
Dacă îl scutur
rămân parfumat cu gălbenuş de flutur.
Cu picioarele tăiate,
cu părul scurs într-o parte,
cu dinţii nemişcători
înfipţi bine între nori.
Uneori fiind prea vesel
deschide corpul frumos
şi-i aşează pietre roşii
ordonându-le după miros.
Şi apoi coboară ritmic
înlăuntrul unui puţ
ce-n nisip arzător
fraged gâtlejul de struţ.
Visând foşnet de copite,
îmbulzeală de cristal,
dansuri şi trăznet de vite,
gleznă sfântă de-animal,
magica femelă, mamă,
mirosindu-l bestial.
Nu-l atinge,
nu-l atinge,
ăsta-i tot..
Iese tata
prin pustiul galben bot.
Se aşează într-un laur
deschizând
către nimeni ochi de aur.

Paul Valery - Odă Secretă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Spectaculoasă încheiere
A dansului, şi-erou de-acum,
Uitând de luptă (ce plăcere!)
S-a-ntins, cu trup lucios ca spuma.
Nicicând o astfel de licoare
Cu mirodenie de vise
Pe-o frunte-n stele de sudoare
Triumful nu-şi sărbătorise!
Dar în amurg, atins de facle,
Acest trup mare fără poze,
Ce-l dovedise pe Heracle,
Nu e decât un stog de roze!
Sub zariştea incandescentă
Dormi dar, cum doarme-nvingătorul,
Căci Hidra, ţi-este inerentă,
Spre infinit luându-şi zborul….
O, care Taur, care Ursă
Şi care rod al voiniciei,
Când vremea-i lipsă de resursă,
Impune inima tăriei?
Suprem sfârşit, incandescenţă
În chip de monştri şi misteruri
Proclamă faptă în esenţă
Ce ţine, falnică, de Ceruri!

Oscar Wilde - Casa cu Fete

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am rătăcit cu dansatori
Şi ne-am oprit întrebători
La casa paşilor incerţi.
Prin multă vorbă, zarvă, sfadă,
Se auzea până şi-n stradă
Un Strauss ştiut: „Treues liebes Herz”.
Se proiectau pe jaluzele
Uşoare umbre, umbre grele,
Groteşti, mecanice, ciudate.
Nălucitor se depănau,
Corn şi vioara le cântau,
Păreau că-s frunze-n vânt jucate.
Automate marionete,
Siluetatele schelete
Se înlinau într-un cadril.
S-a luat de mâna-ntreaga bandă
Dansând o gravă sarabandă;
Strident au râs şi infantil.
Un amorez ca o fantomă
Chircit la vreun piept cu goma
Părea să-ncerce a cânta.
Ori un automat cumplit
Ieşea s-aprindă un chibrit
Şi c-un om viu chiar semăna.
Şi m-am întors spre-amorul meu:
„Se-nvârte prafu-n praf mereu,
Dansează morţii doar cu morţi.”
Dar ea era numai urechi
Pentru vioară. -Ntre perechi
Pătrunse-n casă, pe sub porţi.
Deodată tonul a fost fals,
Se plictisiră toţi de vals
Şi umbrele înţepeniră.
Când zorii, strada poleind
Cu încălţări din fir de-argint,
Înfricoşaţi, mi se iviră.

Nina Cassian - Bariera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Culcat era de-a curmezișul
acel copac de-argint bătrân.
Spân, spân,
acel copac de-argint bătrân.
Ce piei de șarpe-n șapte riduri!
Orbite goale – câte vrei.
Piei, piei!
Orbite goale – câte vrei.
L-am mângâiat, să se-nfioare,
dar era surd și fără grai.
„Hai, hai! ”
– dar era surd și fără grai.
Doar cioturi, noduri, uscăciune.
Ți-am spus: „Hai să murim puțin”.
„Vin, vin”,
mi-ai spus,
„Vin să murim puțin”.

Tudor Arghezi - Spuză Fierbinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Spuză fierbinte, drumul fierbinte.
Câmpie de oseminte.
Mi-e ca o coajă de pâine arsă-n gură.
Și balele-s ca saramura.
Limba mi-i ca piatra de ascuțit coasa.
S-au lăsat pe mine pereții, bârnele, și toată casa.
Se strânge coșciug.
Mă frânge un zăvor, mă rupe un belciug.
Am în gâtlej lacăte sparte.
Un lanț m-a-ncolăcit cu zale moarte.
Ai văzut luna.
Nebună?
A intrat pe furiș
În trestie și păpuriș.
Secera de-a valma rogoz, șerpi și broaște.
Pe la ferestre trece chivotul
stelelor cu sfintele moaște.
Vine otravă cu sânge, pe moară
Nu bea mocirla murdară!