Versuri corectate și adnotate
De-a pururi trist, în mijlocul câmpiei,Voinicul bou privește înainte,Cu ochii mari, cu sufletul cuminte,Ca un simbol antic al poeziei.Și parcă-ar vrea să spuie prin cuvinteCă a rămas el paznicul moșiei,Căci toți s-au dus în lumea veciniciei,Iar Lațiul e țară de morminte.Trec norii, trec, spre asfințit de soare,Înveșmântând senina lui tăcereÎntr-un mister de umbre călătoare.El pleacă … Citește mai mult
Oamenii, în luna mart,când e ghiocelu-n floare,unii altora-și împartmărțișoare.Mărțișorul de-obiceie de aur sau de-argintsau din cioburi care mint,din metale cu polei,e din fier sau e din plumbdar nu-i scump;ci se ia cu câțiva lei.Tu-l păstrezi căci el sclipește.Însă micul tău simbolvezi că, totuși rugineșteși se da treptat de gol.Dar, cândva, pe cai albaștri,printre nori de … Citește mai mult
Vremelnic sensibilulDoar ca simbol survine;Aici intangibilulEvidență devine;Aici genuinul ne-Rostibil s-a spus;Etern-Femininul neTrage în sus.
Ulise nu putea să moară:Trăia anapoda, într-o doară.Ulise nu putea să moară:Pe cine moartea lui să doară?Uitase limita și gura:Urma doar ritmul și măsura.Pierduse simbolul și gestul:Strivise versul, pasul, restul.
Cristo oglindă aveaîn fiecare mână.Propriul spectruși-l multiplica.În privirilenegreinima își proiecta.Cred!