Mateiu Ion Caragiale - Sihastrul și Umbra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sihastrul şi umbra.
Minunea Sfântului Grigore Papa
De furia furtunii au nu te temi, străine
Cu searbăd chip, ce singur, prin ceaţă, treci gemând,
De te vei pierde-n codri amar va fi de tine,
Nu vezi cum fierb nori negri la zare fulgerând?
Ascultă vântul rece în apriga-i mânie
Ce sumbru vaier smulge stejarilor trufaşi,
Stă gata să pornească năprasnica urgie
Cerească, şi mai pregeţi? – opreşte ai tăi paşi!
Chiar pasărea de noapte ce-a cobe-n selbă ţipă
La cuibu-i se întoarce în turnul părăsit
Să-şi oploşească puii şi, tremurând, în pripă,
Tot ce e viu s-ascunde de spaimă năpădit.
Hai, dar, în sihăstria din vechile ruine
De te adăposteşte şi tu, rămâi la mine.
– Nu, nu pot, îmi răspunse cernitul călător,
De buna ta primire sorţit sunt să n-am parte,
Pleca-voi înainte, în noapte, sunt dator
Să merg fără-ncetare şi fără ţel, departe,
Şi nu ştii de odihnă ce sete mi-e, ce dor..
– Rămâi, şi locuinţa-mi tu ia-o drept a ta,
Ca şi cum tu stăpânul ai fi, iar eu străinul,
Găsi-vom înăuntru cu ce ne ospăta,
Vom împărţi frăţeşte azima, mierea, vinul,
Apoi la vatra caldă, pândi-vom blânda clipă,
Când Somnul, fiu al Trudei, trecând şi pe la noi,
Ne va atinge geana, cu molcoma-i aripă,
Şi-nfioraţi de vise, dormi-vom amândoi,
În vreme ce afară, în bezna fulgerată
Va chinui pădurea furtuna-nverşunată.
– Nu, suspinând îmi zise ciudatul călător,
Prin negură-nainte, porni-voi.. sunt dator!.
Mişcat de graiu-i dulce, sunând abia, sfios
Eu îl privii mai bine. O nobilă tristeţe
Adânc întipărită pe chipu-i mult duios,
Îi adumbrea de farmec semeaţa frumuseţe.
Privirea sa cea neagră în taina-i oglindită,
Purta sfâşietoare o jale nesfârşită.
Urmai a-i spune totuşi: Nu stăruiesc, străine,
Dar nu pot nici pricepe de ce oare-nfruntând
Primejdia furtunii sălbatice, haine,
Tu fără ţel în noapte mergi singur lăcrămând,
Ce poate să te-ndemne, ce poate să te-mbie
A rătăci prin beznă sub crunta vigelie?.
– Vai, îmi răspunse dânsul, aşa sunt osândit
A-mi ispăşi păcatul, altmintreli nu pot face,
Mă leagă pe vecie un vechi blestem cumplit,
Odihnă să nu aflu, nici linişte, nici pace,
În mantă mohorâtă de tainic călător
Prin oarba-ntunecime un blând rătăcitor.
Nu sunt om viu, ci umbră, aievea-ntruchipată
În boiul ce pe lume avut-am altădată,
Când paloşul şi cuca domnească am purtat;
Dar patima mă-mpinse la grea nelegiuire..
…………….
De-atunci trecut-au veacuri şi tot n-am fost iertat.
Eu ziua dorm, în raclă, în arsa mănăstire,
Sub lespedea pe care-mi stă numele săpat,
Şi mă deştept cu groază ca iar să plec plângând,
Când lin s-aşterne noaptea din slavă pogorând.
1905

Mihai Eminescu - La Mijloc de Codru Des

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La mijloc de codru des
Toate păsările ies,
Din huceag de aluniș,
La voiosul luminiș,
Luminiș de lângă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Și de lună și de soare
Și de păsări călătoare,
Și de lună și de stele
Și de zbor de rândurele
Și de chipul dragei mele.

Rainer Maria Rilke - Sihastru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu: în inima-mi, de grea tăcere,
e un turn, și-n vârfu-i stau eu doar:
unde nu-i nimic, decât durere,
și ceva nespus, și lume iar.
Și un lucru doar în vastitate,
ce se-ntunecă și-i iar senin,
doar un ultim chip de doruri plin,
izgonit în larguri frământate.
doar un chip din piatră plămădit,
ce-n adânc supus e forței sale
și pe care zări, ce-l frâng domoale,
îl constrâng să fie fericit.

Wang Wei - Cărăruia Dintre Salcâmi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prin salcâmi poteca trece
Toată-n mușchii verzi cuprinsă
Singur sunt și de la rece
Cade-o frunză jos aprinsă.
Dar aud pași după poartă
Mătur frunzele în grabă
Poate drum spre mine-și poartă
Vreun sihastru cu vreo treabă.

sihastru – Versuri.pro

Mateiu Ion Caragiale - Sihastrul și Umbra

Mihai Eminescu - La Mijloc de Codru Des

Rainer Maria Rilke - Sihastru

Wang Wei - Cărăruia Dintre Salcâmi