Versuri corectate și adnotate
A-mbătrânit între incendiul Ateneiși stâncile de marmoră din Sicilia.Îi plăceau grotele de pe țărmuri și chipurilefăurite de valurile mării.Vedea în forța oamenilor o plasățesută de zei, în care ne prindem noi înșine.Și-a vrut să rupă plasa.Era ursuz și avea prieteni puțini;dar iată, a venit vremea și-l sfâșiară câinii.
Din vorbe, din privire și purtărio excelentă-armură îmi voi făuri;voi ține astfel piept acelor răi,temeri sau slăbiciuni n-oi da pe față.Vor vrea să mă lovească. Dar nimeni nu va ști,din câți se vor apropia de mine,unde mi-s rănile, punctele slabe,minciunile le vor acoperi. Așa se lăuda Aemilianos Monai.Să-și fi făcut el chiar armura asta?Oricum, mult … Citește mai mult
Pe coastele Calabriei vaporu-nainteazăÎn unda luminoasă ce noaptea fosforează;El taie-o brazdă lungă pe-al mării plai senin,Și luna, vas de aur, plutește-n ceruri lin.În dreapta, pe-ntuneric, se-nalță-un negru munte,Vulcanul bătrân Etna cu lava stinsă-n frunte;Sihastrul ce cunoaște al globului mister,El pare că din sânu-i azvârle stele-n cer.În stânga e Carybda sălbatică, stâncie.Din zare se întinde o … Citește mai mult