Versuri corectate și adnotate
Adeseori te fulgeră o ghioagă,sau câte-un ghiont împuns Măriei-Tale,vr-un bobârnac strivit între petaleși-o tiflă-n tot ce-n tine se mai roagă.Prea târfă-i deznădejdea cu paftalepe sânii reci, cu fața slăbănoagă.Mereu din soare cade o mârțoagăși-un alt cocor din stele se prăvale.Te-ai rupe crunt de tot ce te-mpresoară,de crini băloși, de mlaștina molâie,de luna dusă încă subsuoară,de … Citește mai mult
Intro: Bună seara România, chiar dacă ne aflăm în 2009, și chiar dacă poate te afli într-o mașină tare, și ți-ai tunat-o ca să auzi toți bașii din lume, ascultă bucata asta.Și totuși, țin să cred că doar ieriAlunecam prin ierni, zâmbeam prin primăveriUite cum au trecut 9 luniDe când mi-am luat rămas bun de … Citește mai mult
Am un răspuns la orice întrebareUn cântec neînceput parcă mă doareMă doare-n umăr și în piept și în gândMă vreau mereu o flăcără arzând.Și totuși e o zi seninăo nouă zi din calendarCând toți cocorii mi se închinăUn cântec îți aduc în dar.Mă vreau mereu luptând pentru iubireAcesta este crezul meu dintâiOricât de greu ți-ar … Citește mai mult
„Ergo sum..”.Când ploaia bolnavă ce plânge și-aleargă pe negrele strade,Sperând adăpost să găsească, lovește-n ferestrele reci,Când nimeni nu știe că trupu-mi în putredă pulbere cade.. Ce tristă e-n seară odaia din care plecat-am pe veci!.Zambila ce-ncepe să-nvie privind printre storuri m-așteaptă;Romanul cu foaia-ndoită se miră că nu-l isprăvesc;Apollo de bronz, de pe soclu, spre ușă … Citește mai mult
„Și totuși, adevărata poezie este întotdeaunao creație înlăuntrul limbii și nu în afara ei.”
Totul a-nceput, erau de-a pururi el și eaCuvinte dulci și grele adesea îi spuneaDe mână fericiți pe mal ei se plimbauȘi dimineața în răsărit se sărutauȘi totuși ea spera, ea spera, speraȘi totuși ea spera, ea spera, spera mai multȘi totuși ea spera, ea mereu speraȘi totuși ea spera, ea spera, spera mai multDar de … Citește mai mult
ȘI TOTUȘI… Și totuși s-a-ntâmplat… și-ți surâdea în față bucuriaDe-a te vedea învinsă..Cum ne-adânceam în umbrele de noapteAle castanilor cu boltituri de templu – dintr-un felinarCurgea în calea ta și-a mea – lumina –Ca mierea dintr-un fagure de aur…. Și totuși s-a-ntâmplat minunea,C-am stors izvor de patimiDin ochii tăi,Cum sfinții de pe vremuriScoteau din stâncile … Citește mai mult
Și totuși, Doamne, eu nu pot,Și totuși, Doamne, eu nu știuS-ascund al sufletului pot,Slujbaș de măsluiri să fiu.Mă joc ca un călău pe scenă,Sunt a cruzimilor paiață,Dar dacă s-ar deschide-o venă,Lacrimi mi-ar înflori pe față.Mă străduiesc mereu să par,Mă străduiesc mereu să fiu,Dar este, iată, prea târziu,Oriunde tigve fără harSperie-n jur sufletul viu.
Și totuși asta rămâne cel mai important,vechiul copac pe care l-au mai văzut și alții,femeia dintâi, pe care-au mai iubit-o și alții,piatra dintâi, pe care-au mai împietrit-o și alții.Și totuși asta rămâne cel mai important,că nu te mai poți întoarce,pentru că te-au întors alții,mereu alții și alții și alții,încât „tu” nu îl mai recunoaște pe … Citește mai mult