Marina Voica – Și Afară Plouă, Plouă
Într-un colț de cafeneaLângă geam, la masa meaS-a oprit și m-a privitDoar cu ochii mi-a zâmbitȘi mi-a spus, c-ar vrea să beaDoar o ceașcă de cafeaȘi nu știu cum s-a-ntâmplatLângă mine s-a așezat.Era zvelt, înalt, frumosOchii verzi, dar ce folosDupă mână, ce păcatAm văzut că-i însuratTimpul repede trecea,Printre vorbe și cafea,Și deloc n-am observat,Că demult … Citește mai mult