sfrijit

Sfrijit, neras, cu mersul fără vlagăS-a aciuit într-o dărâmăturăDin fundul curții care trece-njurăCă rânduiala nu-i prea este dragăDe câte ori pe-acoperiș e burăSub zidul spart ar vrea să se retragăȘi glezna lui osoasă și beteagăS-o apere cu jalnică măsurăCe rost mai are pentru cine-adunăUn pled și-un scaun fără de piciorAvea o mamă poate și-o străbunăCu … Citește mai mult