Federico Garcia Lorca – Sfântul Gabriel
I.Un fecior frumos, de trestii,Umeri largi, mijloc subțire,Pielea măr sclipind în noapte,Ochii mari și gura tristă,Nerv de-argint ce se topește,Bântuie pustia cale.Încălțările-i lucindeRupe dalii prinse-n aer,Două ritmuri care cântăScurtul și celestul vaier.Peste țărmul mării-ntinseNu e palmă să-l întreacă,Nici stăpân cu-mpărățieȘi nici stea rătăcitoare.Creștetul când îl apleacăPeste pieptu-i peruzea,Noaptea caută câmpia,În genunchi a se ruga.Sună tristele … Citește mai mult