Luca Cipolla – Timpul S-a Oprit
Timpul s-a opritși ei tot aceiași cu țanțoșia uzuală;inima mea în gâfâit de sertralină,amorțită,Venus neagrăcare dreptul țesește,o felină trezind în joacă;la ușă cinecălușelul cheamă,lacrimă de nailonla pian stinsă,a ta esență a pielii de cașunde gard viu se înalță, roșu sângeapusul erosului;și să satur setea meafără Ierihon depărtat.