Anna Ahmatova – Sentința
Și căzu cuvântul greu ca piatraPeste pieptu-mi încă suflând viu.Nu-i nimic, eu doar eram de-a gata,Voi ieși cumva din asta, știu.Astăzi am de isprăvit mai multe:Cu memoria-mi să o sfârșesc,Inima s-o împietresc, s-asculte,Să-nvăț iarăși viața s-o trăiesc.Nu de alta… Freamătul de vară,Ca serbarea-i după geamul meu.Ziua asta și casa prea goalăDe demult am presimțit-o eu.